Cinci moduri prin care Îl dezonorăm pe Dumnezeu prin cuvintele noastre

„Să nu vă iasă din gură niciun cuvânt stricat, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29, NTR).

Doi bărbați stăteau unul lângă celălalt la o audiție de cântat în care o doamnă, care era audiată, nu se descurca prea bine. Un bărbat s-a întors spre celălalt și a spus sarcastic: „Sună groaznic, nu-i așa?” Celălalt se încruntă supărat și răspunse: „Asta e soția mea”. Teribil de jenat, primul bărbat, încercând să-și salveze fața, a răspuns cu un ton timid: „Nu mă refeream la cântăreață, mă refeream la cântec”. Înapoi a primit răspunsul supărat al celuilalt bărbat: „Eu l-am scris!”

Cât de des vorbim fără să ne fie rândul și rostim cuvinte pe care le regretăm mai târziu. Și mai deranjant este faptul că cuvintele noastre îl rănesc și îl dezonorează pe Dumnezeu, în afară de rănirea altora.

În fața amenințărilor și a capcanelor oamenilor răi, rugăciunea lui David găsită în Psalmul 141:3 este una pe care ar trebui să o facem zilnic. El spune: „Doamne, pune strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele!” (Psalmul 141:3, NTR)

Pentru un om care era mereu într-o fugă constantă, care a fost calomniat deseori prin cuvintele dușmanilor săi, este destul de remarcabil faptul că David s-a putut ruga în acest fel. Așa cum menționează Biblia de studiu în notele de subsol de pe acest verset, era „o rugăminte ca Dumnezeu să-l împiedice să vorbească, să dorească sau să facă ceea ce este rău” (Nota de subsol de la versetele din Psalmul 141:3-4 din versiunea NIV în limba engleză).

În acest articol aș dori să împărtășesc 5 domenii importante în care ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu să „pună o strajă în jurul cuvintelor noastre”. Acestea sunt:

1. Minciuna
O limbă mincinoasă îl dezonorează pe Dumnezeu și, totuși, cât de des oamenii mint sau spun un adevăr pe jumătate pentru a ieși dintr-o situație dificilă sau pentru a-l discredita pe altul. S-ar putea chiar să exagerăm o poveste pentru a o face mai comercializabilă. Oamenii își aduc adesea scuze pentru astfel de minciuni folosind termeni precum minciuni albe, minciuni mici și alți termeni, pentru a justifica ceea ce fac.

Cuvântul lui Dumnezeu spune totuși: „Există șase lucruri pe care Domnul le urăște, șapte care sunt detestabile pentru El: ... o limbă mincinoasă ... un martor fals care varsă minciuni ...” (Proverbe 6:16-19). Cred că de aceea Domnul Isus, când a vorbit despre cuvintele noastre și mai ales despre înjurături, a spus: „Lasă pur și simplu „Da ”să fie „Da ”și „Nu”, „Nu”; tot ce trece peste aceste lucruri vine de la cel rău” (Matei 5:37).

Există o relatare despre un bărbat care era judecat pentru o crimă pe care nu a comis-o. S-a întâmplat că singurul martor al infracțiunii a fost fiul său tânăr, care a fost interogat de avocatul acuzării. Avocatul a încercat din răsputeri să descompună mărturia copilului, dar fără rezultat. În cele din urmă, avocatul exasperat a spus sarcastic: „Deci, se pare că tatăl tău te-a instruit bine cu privire la modul în care ar trebui să răspunzi și să minți instanța”. Copilul a răspuns în liniște: „Aveți parțial dreptate, domnule. Tatăl meu mi-a spus că îmi vei pune multe întrebări în multe feluri diferite, dar că orice ar trebui să-mi soliciți, ar trebui să spun întotdeauna adevărul!”

Când ne uităm la cele 10 Porunci, ni se amintește că a noua poruncă spune în mod accentuat: „Să nu depui mărturie falsă împotriva aproapelui tău” (Exodul 20:16). Proverbele 12:19 mai afirmă: „Buzele care rostesc adevărul sunt întărite pentru totdeauna, dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă”, iar Efeseni 4:25 ne spune „... așadar, lăsându-vă de minciună, fiecare să spună semenului său adevărul”.

 Să cerem lui Dumnezeu ajutor pentru a ne strădui mereu să spunem ceea ce este adevărat.

2. Bârfa
Sunt sigur că majoritatea dintre noi am fost la capătul bârfelor. Este posibil să fi avut chiar disconfortul să auzim despre astfel de bârfe „Prin vița de vie”, așa cum a cântat faimos Marvin Gaye. Prin urmare, știm cât de ascuțit este pumnalul bârfei și cât de profund ne rănește.

Totuși, și noi putem ceda bârfelor pentru a împărtăși „o poveste suculentă” sau pentru a trăda încrederea cuiva. Putem chiar să facem ca bârfele noastre să pară spirituale împărtășindu-le ca „o cerere de rugăciune”. Cu toate acestea, Scriptura spune: „O bârfă trădează încrederea” și „desparte prietenii apropiați” (Proverbe 11:13, Proverbe 16:28). Prin urmare, când suntem tentați să bârfim, să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute să „închidem ușa buzelor noastre”, astfel încât să nu-L dezonorăm prin cuvintele noastre.

O altă modalitate prin care putem permite bârfelor să prospere este prin deschiderea urechilor noastre pentru a asculta bârfele altora și, prin a răspunde la acestea, mai ales atunci când persoana despre care se vorbește nu este prezentă. Cu toate acestea, Scripturile ne avertizează împotriva unui astfel de comportament, așa cum spune Proverbele 17:4: „Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite, ... dă atenție limbii răutăcioase”.

Îmi amintesc de un pastor pe care-l cunoșteam bine, care deseori vorbea cu forță împotriva bârfelor și încheia spunând: „Dacă trebuie să bârfești, bârfește Evanghelia!”

3. Bombăneala
„Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli” (Filipeni 2:14, VDC)

De câte ori ajungem să murmurăm și să-L acuzăm pe Dumnezeu prin cuvintele noastre, mai ales atunci când vin încercări și când rugăciunile nu par să primească răspunsul așa cum ne-am dori noi. Pare atât de ușor să te plângi în astfel de momente, nu-i așa?

Istoria lui Israel în drumul lor către Țara Făgăduinței a fost la fel. Este uimitor că israeliții au putut vedea toate minunile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu în Egipt și totuși murmurau. Părea că bombăneala era distracția lor națională! (Consultați Numeri 11:1 și Exod 16:2).

Israeliții au murmurat cu privire la pâine, carne, apă și atâtea alte lucruri. Dumnezeu a furnizat pâine din cer, carne din cer și fântâni de apă din stânci (Neemia 9:15), dar aceștia încă au mormăit. Hainele lor nu s-au uzat, picioarele nu s-au umflat (Neemia 9:21), totuși au mormăit.

Datorită bombănelilor și necredinței lor, Israel a pierdut tot ceea ce Dumnezeu a avut pentru ei. Să nu se spună asta despre tine și despre mine. Când suntem tentați să murmurăm, să-I cerem Domnului să „pună o pază (ca o santinelă) peste cuvintele noastre”.

Mereu mă încurajează mărturia scriitoarei de imnuri Fanny Crosby. Ea nu a permis niciodată orbirii (aparent din cauza unei neplăceri medicale) să creeze în ea un spirit de nemulțumire. Odată am citit ceea ce se pare că ea a spus „să mă plâng… nu pot și nu vreau”. Versurile cântecelor sale inspirate, văzute prin ochii credinței și nu prin vederea naturală, vorbeau despre „viziuni ale răpirii”, „ecouri ale îndurării” și „șoapte de dragoste” (Din imnul Blessed Assurance - „Binecuvântată asigurare”, cântecul în limba română apare sub titlul ”Ce bucurie am în Isus”, disponibil aici).

Fie ca Duhul Sfânt să ne dea putere astăzi pentru a transforma cuvintele noastre de murmur, care cu siguranță îl dezonorează pe Dumnezeu, în cuvinte de laudă care să aducă glorie numelui Său.

4. Cuvintele profane
Trăim într-o lume în care suntem expuși la blasfemii aproape zilnic. Este în cărți, filme, la televizor și în conversațiile de zi cu zi. Soții folosesc un limbaj rău unul față de celălalt, părinții le rostesc copiilor lor, iar șefii folosesc cuvinte profane asupra personalului lor. Dicționarul Cambridge descrie blasfemia drept „un cuvânt sau o expresie jignitoare sau obscenă” și vedem o mulțime de așa ceva astăzi.

Cu toate acestea, Biblia ne spune „Vorbirea voastră să fie întotdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia” (Coloseni 4:6, NTR). De aceea, să-I cerem Domnului să ne purifice limba în așa fel încât El să fie glorificat prin buzele noastre și ca oamenii să se bucure de o conversație cu noi.

În copilărie, am învățat cuvinte profane pe străzile din cartierul în care am crescut. Drept urmare, limbajul rău a devenit o parte constantă a vocabularului meu, iar conversațiile mele au fost întotdeauna intercalate cu profanități.

Cu toate acestea, când am întâlnit harul mântuitor al Domnului în viața mea la vârsta de 16 ani, unul dintre primele lucruri despre care m-a convins Duhul Sfânt a fost limba mea.

A fost o călătorie grea pentru mine după aceea, pentru o vreme, în timp ce mă străduiam să depășesc această manieră în care îl dezonoram pe Dumnezeu. Harul și puterea Lui m-au ajutat totuși să câștig bătălia. În mod similar, El va ajuta pe oricine dorește cu adevărat să aducă onoare numelui Său, refuzând să permită cuvintele profane în discursul lor.

Apostolul Pavel ne avertizează în Efeseni 5:4 despre „obscenitate, vorbe prostești și glume grosolane” și ne oferă sfaturi suplimentare în scrisoarea sa către biserica din Coloseni spunând: „Însă acum, lăsați-vă de toate aceste lucruri: ... de blasfemie, de vorbirea murdară care v-ar putea ieși din gură” (Coloseni 3:8, NTR). Acesta este un sfat excelent pe care trebuie să îl urmăm.

5. Luarea Numelui lui Dumnezeu în zadar
„Să nu folosești nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui” (Exodul 20:7, NTR).

Este atât de trist să vezi și să auzi cum marele nume al lui Dumnezeu este folosit destul de frivol în cultura de astăzi, pentru a jura, a face promisiuni false și pentru a pune accent pe afirmațiile exclamative. Adesea îi auzim pe oameni folosind termeni precum „oh Dumnezeul meu” (oh my God) și „Isuse Hristoase”, uneori și în locuri unde nu are relevanță sau venerație.

Totuși, Dumnezeu ne-a avertizat să nu-I folosim greșit numele (Levitic 19:12), pentru că este numele singurului Dumnezeu Creator adevărat, marele „Eu sunt” (Exodul 3:14). Deși putem folosi cu siguranță numele lui Dumnezeu în multe moduri semnificative în conversație, rugăciune și laudă, să fim atenți să nu-L dezonorăm folosind numele Său în mod ireversibil sau într-o manieră lipsită de valoare.

Biblia spune că într-o zi, „în Numele lui Isus să se aplece orice genunchi din cer, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească că Isus Cristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2:10-11, NTR).

În concluzie, pe lângă cele cinci domenii menționate în acest articol, există multe alte modalități prin care putem folosi cuvintele pentru a-L dezonora pe Dumnezeu și a-i răni pe alții. Dar, deocamdată, dacă suntem tentați să mințim, să bârfim, să murmurăm, să folosim blasfemii sau să folosim în mod greșit numele lui Dumnezeu, rugăciunea noastră să fie: „Pune o pază peste gura mea, Doamne; supraveghează ușa buzelor mele”.

Permiteți-mi să închei cu acest citat puternic din J. C. Ryle:

„Trebuie să ne păstrăm buzele ca și cum ar fi cu un căpăstru și să exercităm o strictețe orară asupra cuvintelor noastre”. (J. C. Ryle – Expository Thoughts on Matthew - Gânduri expozitive din Evanghelia după Matei)

Materialul de mai sus a fost postat de Palitha Jayasooriya pe 15 aprilie 2021 în CrossWalk.com, de unde a fost preluat și adaptat. Palitha Jayasooriya este pastor executiv / predicator la Biserica People’s Church din Colombo, Sri Lanka. Este căsătorit cu Regina și binecuvântat cu doi fii, Sheriah și Sheramiah. Devoționalele sale pot fi găsite pe YouVersion și predicile sale inspiratoare pot fi descărcate de pe sermonsearch.com. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim. Mulțumesc.