De ce spune Iacov 5:14 să ungem bolnavii cu untdelemn?

Când eram mai tânăr, biserica pe care o frecventam la acea vreme practica ungea bolnavilor cu untdelemn (ulei). Ca majoritatea bisericilor din acea vreme, exista uneori momentul “chemării la altar” după predică. O persoană venea adesea în față cu o boală sau o problemă fizică. Pastorul sau un prezbiter lua o sticlă cu ulei de ungere și punea o picătură sau două pe capul persoanei sau, eventual, pe zona durerii, dacă era cazul, și se ruga pentru vindecare.

În acest timp, pastorul sau prezbiterul respectiv citea adesea din Iacov 5:14 pentru a susține această practică. “Este cineva dintre voi bolnav? Să cheme bătrânii bisericii să se roage pentru el și să-l ungă cu untdelemn în numele Domnului”.

Pare destul de simplu. Totuși, chiar și această instrucțiune de bază are în spate un înțeles mai profund.

Care este contextul din Iacov 5:14?
Cartea lui Iacov, atribuită în mod tradițional lui Iacov, fratele lui Isus, oferă sfaturi practice și învățături etice pentru primii creștini. O temă majoră este relația dintre credință și fapte. Iacov subliniază faptul că credința autentică produce în mod natural fapte bune, afirmând că “credința fără fapte este moartă” (Iacov 2:26). El îi provoacă pe credincioși să își demonstreze credința prin acțiuni care reflectă angajamentul lor față de Dumnezeu.

O altă temă semnificativă este puterea limbii. Iacov avertizează cu privire la potențialul vorbirii de a provoca rău și îi încurajează pe credincioși să practice autocontrolul și să vorbească cu înțelepciune și dragoste (Iacov 3:1-12). El subliniază importanța de a fi “iuți la auzire, înceți la vorbire și înceți la mânie” (Iacov 1:19).

Înțelepciunea de sus este, de asemenea, un accent cheie. Iacov contrastează înțelepciunea pământească - care duce la dezordine - cu înțelepciunea cerească, caracterizată prin puritate, pace și milă (Iacov 3:13-18). El îi sfătuiește pe credincioși să caute înțelepciunea divină pentru a naviga printre provocările vieții.

În plus, cartea abordează perseverența în încercare. Iacov îi încurajează pe credincioși să considere încercările drept oportunități de creștere și să rămână neclintiți, promițând că perseverența va duce la maturitate spirituală (Iacov 1:2-4).

Capitolul 5 din Iacov tratează mai multe aspecte-cheie, inclusiv condamnarea bogaților care îi exploatează pe săraci, apelul la răbdare și perseverență și puterea rugăciunii. Versetele 1-6 îi avertizează pe cei bogați cu privire la judecata iminentă datorată practicilor lor nedrepte. Versetele 7-11 îi încurajează pe credincioși să fie răbdători și neclintiți, folosind exemplele fermierilor care își așteaptă recoltele și perseverența lui Iov.

Iacov 5:13-18 se concentrează pe rugăciune și pe eficiența acesteia. Versetul 13 se adresează celor care suferă sau sunt veseli, instruindu-i să se roage sau să cânte cântece de laudă. În acest context, versetul 14 mută accentul pe cei care sunt bolnavi, îndemnându-i să caute rugăciunile și ungerea bătrânilor bisericii.

Cum se referă practica din Iacov 5:14 la Vechiul Testament?
Ungerea cu untdelemn era folosită în mod obișnuit pentru consacrarea și punerea persoanelor deoparte pentru slujirea lui Dumnezeu. De exemplu, în Exodul 30:22-30, Dumnezeu îl instruiește pe Moise să facă un untdelemn sacru pentru consacrarea Cortului, a mobilierului acestuia și a preoților. Acest ulei semnifică sfințenia și dedicarea pentru scopurile lui Dumnezeu. În mod similar, în 1 Samuel 16:13, profetul Samuel îl unge pe David cu untdelemn și “din ziua aceea, Duhul Domnului a venit cu putere peste David”. Ungerea în aceste contexte simbolizează prezența, binecuvântarea și împuternicirea lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, bătrânii dețineau poziții de autoritate și responsabilitate în cadrul comunității. Ei erau adesea implicați în luarea deciziilor și în îndrumarea spirituală. De exemplu, în Numeri 11:16-17, Dumnezeu îl instruiește pe Moise să adune șaptezeci de bătrâni pentru a împărți sarcina de a conduce poporul. Acești bătrâni au primit o parte din Duhul care era asupra lui Moise, permițându-le să ajute la guvernare și supraveghere spirituală. Implicarea bătrânilor bisericii în rugăciunea pentru cei bolnavi din Iacov 5:14 este ecoul acestei tradiții de conducere spirituală și sprijin comunitar.

Numeroase pasaje din Vechiul Testament evidențiază puterea și importanța rugăciunii în momente de nevoie. În 2 Cronici 7:14, Dumnezeu îi promite lui Solomon: “Dacă poporul Meu, care se cheamă după numele Meu, se va smeri, se va ruga, va căuta fața Mea și se va întoarce de la căile lui rele, atunci Eu voi auzi din ceruri, le voi ierta păcatele și le voi vindeca țara”. Acest verset subliniază convingerea că Dumnezeu răspunde la rugăciunile sincere ale poporului Său, o temă pe care Iacov o reiterează.

În plus, legătura dintre boală și practica spirituală din Iacov 5:14 poate fi observată în practicile Vechiului Testament de căutare a vindecării lui Dumnezeu. În 2 Împărați 20:1-5, regele Ezechia se îmbolnăvește și se roagă stăruitor lui Dumnezeu, care îi răspunde acordându-i încă cincisprezece ani de viață. Această poveste ilustrează credința că întoarcerea la Dumnezeu în rugăciune poate duce la vindecare fizică.

Cum este ungerea bolnavilor din Iacov 5:14 unică pentru Noul Testament?
În Vechiul Testament, rolurile de ungere și vindecare erau de obicei asociate cu profeții, preoții și, ocazional, regii, care erau aleși special de Dumnezeu pentru aceste sarcini. În Noul Testament, însă, Iacov democratizează acest rol, atribuindu-l bătrânilor bisericii, care sunt lideri locali în cadrul comunității creștine. Această schimbare reflectă tema mai largă din Noul Testament a preoției tuturor credincioșilor (1 Petru 2:9), în care autoritatea și responsabilitățile spirituale sunt distribuite în mare parte către credincioși, nu sunt limitate la o anumită clasă unsă.

Un alt aspect unic este accentul pus pe rugăciune și credință în contextul comunității. În Iacov 5:15, textul continuă: “Iar rugăciunea făcută cu credință îl va face sănătos pe bolnav; Domnul îl va ridica. Dacă au păcătuit, vor fi iertați”. Combinarea ungerii fizice cu rugăciunea comună dezvăluie puterea credinței colective a comunității. În timp ce Vechiul Testament subliniază, de asemenea, importanța rugăciunii, Noul Testament subliniază frecvent aspectul colectiv al credinței și al mijlocirii, așa cum se vede în Matei 18:19-20, unde Isus promite prezența sa atunci când doi sau trei se adună în numele său. Comunitatea de credință, biserica, acționează ca un templu în cadrul Noului Testament, o manifestare specială a gloriei lui Dumnezeu atunci când credincioșii se adună.

În timp ce în Vechiul Testament uleiul simbolizează în primul rând consacrarea și prezența Duhului Sfânt, în Iacov 5:14, acesta este folosit împreună cu rugăciunea pentru a semnifica atât vindecarea fizică, cât și cea spirituală. Această dublă aplicare reflectă natura holistică a mântuirii și vindecării în Noul Legământ, unde bunăstarea fizică și spirituală sunt interconectate. Ungerea cu untdelemn devine astfel o expresie tangibilă a harului lui Dumnezeu și a sprijinului comunității prin rugăciune.

În cele din urmă, practica din Iacov 5:14 este ferm înrădăcinată în promisiunea Noului Legământ de acces direct la Dumnezeu prin Isus Hristos. Evrei 4:16 îi încurajează pe credincioși să “se apropie cu încredere de tronul harului lui Dumnezeu, ca să primim îndurare și să găsim harul care să ne ajute în vreme de nevoie”. Acest acces direct contrastează cu Vechiul Testament, unde marele preot acționa ca un intermediar între Dumnezeu și popor. În Noul Legământ, toți credincioșii, inclusiv bătrânii bisericii, au autoritatea de a se ruga pentru vindecare și iertare direct prin Hristos.

Cum au practicat diferite tradiții creștine Iacov 5:14?
Biserica Romano-Catolică interpretează Iacov 5:14 în contextul sacramentului Ungerii bolnavilor. Acest sacrament, cunoscut anterior sub numele de Ungerea Extremă sau Ultimele Ritualuri, implică un preot care unge bolnavii cu ulei, rugându-se pentru vindecarea și puterea lor spirituală. Tradiția catolică consideră această practică drept un mijloc de împărtășire a harului, oferind nu numai vindecarea fizică, ci și iertarea păcatelor și pregătirea pentru călătoria finală, dacă moartea este aproape. Ungerea este însoțită de rugăciuni, inclusiv Liturghia Cuvântului, reflectând abordarea holistică a vindecării: trup, suflet și spirit.

Creștinismul ortodox răsăritean practică, de asemenea, ungerea cu untdelemn pentru bolnavi, cunoscută sub numele de Sfânta Ungere. Acest sacrament este administrat de preoți, implicând adesea un aspect mai comunitar la care pot participa mai mulți preoți, simbolizând unitatea și mijlocirea întregii Biserici. Ritualul include lecturi din Scriptură, rugăciuni pentru vindecare și ungerea cu untdelemn, subliniind restaurarea spirituală și fizică a persoanei bolnave. Biserica Ortodoxă susține că acest sacrament nu este doar pentru cei aflați în apropierea morții, ci pentru oricine suferă de boală sau slăbiciune spirituală.

Confesiunile protestante variază foarte mult în interpretarea și practicarea lui Iacov 5:14. Multe biserici evanghelice și penticostale îmbrățișează o interpretare literală, încurajând bătrânii sau liderii bisericii să se roage și să ungă bolnavii cu untdelemn, așa cum făceau când eram eu mai tânăr. Această practică este des întâlnită în cadrul serviciilor de vindecare, unde credința și rugăciunea sunt esențiale în căutarea intervenției divine. Aceste tradiții pun accentul pe puterea rugăciunii colective și pe credința în capacitatea lui Dumnezeu de a vindeca.

Confesiunile protestante principale, precum bisericile anglicană, luterană și metodistă, practică, de asemenea, ungerea bolnavilor, deși aceasta poate fi mai puțin frecventă și mai mult simbolică. Aceste confesiuni încorporează adesea această practică în îngrijirea pastorală mai largă, oferind rugăciuni pentru vindecare în timpul serviciilor religioase obișnuite sau al serviciilor speciale de vindecare. Accentul tinde să fie pus pe sprijinul comunității și pe mângâierea spirituală oferită bolnavilor, în concordanță cu concepția lor despre viața sacramentală și comunitară.

Mișcările carismatice și penticostale din cadrul diferitelor tradiții creștine pot pune accentul pe aspectele imediate și miraculoase ale vindecării, încorporând adesea Iacov 5:14 în practici mai ample ale darurilor spirituale, cum ar fi profeția și vorbirea în limbi. Aceste tradiții organizează frecvent servicii de vindecare sau întâlniri de rugăciune în care ungerea cu untdelemn și rugăciunea pentru bolnavi sunt comune, așteptând rezultate tangibile și imediate ca expresie a puterii Duhului Sfânt.

Ce putem învăța astăzi din Iacov 5:14?
În primul rând, Iacov 5:14 subliniază valoarea sprijinului comunității în perioadele de boală. Acest pasaj ne încurajează să apelăm la bătrânii bisericii noastre, subliniind rolul liderilor spirituali în acordarea de îngrijire și sprijin. Implicarea comunității reflectă principiul biblic conform căruia biserica este un corp în care fiecare membru este interconectat și interdependent. Nu trebuie să facem față luptelor singuri, ci să ne sprijinim pe comunitatea noastră de credință pentru suport, încurajare și rugăciune.

În al doilea rând, versetul ne învață despre puterea și semnificația rugăciunii. Instruindu-i pe cei bolnavi să caute rugăciunile bătrânilor, Iacov arată că rugăciunea este un instrument puternic pentru vindecare și alinare. Acest lucru se aliniază cu învățăturile biblice mai largi potrivit cărora rugăciunea este o practică esențială pentru toți credincioșii. Aceasta ne reamintește să acordăm prioritate rugăciunii în viața noastră, în special în perioadele de boală și suferință, având încredere că Dumnezeu aude și răspunde la cererile noastre.

În al treilea rând, practica ungerii cu ulei are o semnificație semnificativă. În contextul biblic, uleiul simbolizează adesea Duhul Sfânt, consacrarea și vindecarea. Actul de ungere a bolnavilor cu untdelemn servește ca o expresie tangibilă a credinței și o amintire a prezenței și puterii lui Dumnezeu în procesul de vindecare. Pentru noi astăzi, practicarea ungerii cu untdelemn poate consolida credința că harul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt sunt implicate activ în viețile noastre, oferindu-ne mângâiere și vindecare.

În al patrulea rând, Iacov 5:14 subliniază abordarea holistică a vindecării în Creștinism. Versetul combină aspectele fizice, spirituale și comunitare ale îngrijirii, recunoscând că boala afectează mai mult decât corpul. Această viziune cuprinzătoare ne încurajează să luăm în considerare toate fațetele bunăstării și să căutăm vindecarea nu doar prin mijloace medicale, ci și prin practici spirituale și sprijin comunitar.

În al cincilea rând, trebuie să credem cu sinceritate că Dumnezeu încă vindecă! Biblia consemnează în mod clar capacitatea lui Dumnezeu de a vindeca și oferă o modalitate simplă de a-L chema să vindece prin poporul Său, copiii Săi, biserica născută din nou și plină de Duhul Sfânt. Iacov ne spune mai devreme să cerem cu credință, crezând, nu îndoindu-ne (Iacov 1:6). Credința duce la răspunsuri la rugăciuni. Nu ar trebui să folosim uleiul de ungere ca pe o formulă magică; în contextul lui Iacov, credința și puterea lui Dumnezeu prin poporul său sunt cele care aduc vindecarea.

Avem mulți în bisericile noastre care încă au nevoie de vindecare. Fie ca noi să credem acest lucru și să acționăm pe baza lui, așa cum ne încurajează Iacov în învățăturile sale despre credință.

Pace.

Acest articol a fost publicat de Britt Mooney pe 2 august 2024 în site-ul Christianity.com (de unde a fost preluat). El trăiește și spune povești minunate. Ca autor de ficțiune și non-ficțiune, este pasionat să învețe bisericile și organizațiile nonprofit puterea povestirii pentru a inspira și răspândi adevărul. Mooney are un podcast numit Kingdom Over Coffee și este autorul publicat al cărții We We Were Reborn for This: The Jesus Model for Living Heaven on Earth (Modelul lui Isus pentru a trăi Raiul pe Pământ), precum și Say Yes: How God-Sized Dreams Take Flight (Spuneți da: Cum își iau zborul visele de mărimea lui Dumnezeu).