Cel mai bun argument împotriva Creștinismului

Există o melodie puțin cunoscută a unui grup puțin cunoscut numit Shinedown, care conține un vers care mi s-a părut întotdeauna 100% adevărat. Melodia se numește „Daylight”, iar versul în cauză sună astfel:

„Este uimitor ce pot dezvălui vremurile grele
Cum ar fi cine apare, cine pleacă și cine este adevărat.”

Ați trăit vreodată așa ceva? Cunosc un om care a trăit asta o mare parte din viață și trece din nou prin asta chiar acum.

Și-a pierdut prima soție datorită cancerului, atunci când erau amândoi foarte tineri. S-a recăsătorit, iar doar câțiva ani mai târziu, soția lui a fost diagnosticată cu cancer la sân. Ea a supraviețuit, iar acum, 21 de ani mai târziu, cancerul a revenit la celălalt sân.

El este creștin de la sfârșitul adolescenței și, prin toate aceste încercări, inclusiv tratamentul actual cu chimioterapie al soției sale, a observat o tendință tristă în fiecare caz. Prea mulți dintre creștinii practicanți (inclusiv membri ai familiei) care frecventează biserica, studiază Biblia etc. și pe care îi cunosc bine, au dispărut în timpul încercărilor lor. În schimb, necreștinii și membrii familiei care sunt acuzați de frații lor creștini că nu sunt sinceri în credința lor au rămas alături de ei, slujindu-i, verificând dacă sunt bine și iubindu-i în general.

Cum explicați asta?

Înainte de a spune ceva, să lăsăm deoparte răspunsurile superficiale de genul: „Ei bine, ei nu au darul milosteniei sau al slujirii” și „Unii nu știu ce să spună sau să facă”, pentru că acestea nu sunt suficiente. În epoca noastră nebună a comunicării excesive, nu există nicio scuză pentru un astfel de nivel de indiferență, pentru a nu trimite nici măcar un mesaj ocazional în care să spui „Mă gândesc la tine/Mă rog pentru tine”.

Un astfel de comportament dezgustător este unul dintre motivele pentru care Gandhi a spus: „Îmi place Hristos al vostru, dar nu-mi plac creștinii voștri. Creștinii voștri sunt atât de diferiți de Hristos al vostru”. Autocolantele pe care le-ați văzut spun același lucru într-un mod diferit: „Dumnezeule, te rog, salvează-mă de «oamenii buni» ai tăi”.

Am diplome oficiale în apologetică creștină și teologie și am scris și vorbit mult despre cele mai bune argumente în favoarea adevărurilor Creștinismului. Dar dacă mi se cere să dau cel mai bun argument împotriva Creștinismului, în opinia mea, există un câștigător clar, cu mult înaintea oricărui alt argument.

Este vorba despre viețile unor oameni care se declară creștini.

Înainte de a continua, permiteți-mi să fac o scurtă pauză pentru a preciza că nu încerc să generalizez. Multe vieți schimbate se datorează puterii lui Hristos în ele, iar efectul lor asupra lumii a fost profund. O lectură rapidă a cărții lui Alvin Schmidt, How Christianity Changed the World (Cum a schimbat Creștinismul lumea), va confirma acest lucru.

Dar dacă ceea ce a spus Isus este adevărat: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35), atunci ceva nu este în regulă cu prea mulți creștini care se declară astfel, sau poarta despre care vorbește Hristos în Matei 7:13 este mai îngustă decât credem.

Gandhi nu este singurul care a observat acest lucru. Filozoful ateu Frederick Nietzsche a spus: „Aș putea crede în Mântuitorul dacă urmașii Lui ar părea mai mântuiți”. Un om căruia un cunoscut apologet îi mărturisea credința i-a spus: „Dacă această convertire despre care vorbești este cu adevărat supranaturală, atunci de ce nu este mai evidentă în viețile atâtor creștini pe care îi cunosc?”

John MacArthur pune aceeași întrebare într-unul din mesajele sale: „Când apar statistici care arată că rata divorțurilor în rândul creștinilor nu este cu nimic diferită de cea din restul lumii... și când sunt realizate alte studii care arată că rata sarcinilor în rândul adolescentelor necăsătorite nu este diferită în interiorul sau în afara Trupului lui Hristos... și când apar rapoarte care vorbesc despre consumul excesiv de alcool și droguri în rândul celor care se declară credincioși... trebuie să te oprești și să te întrebi... de ce – cu un Dumnezeu care transformă vieți – de ce atât de mulți creștini trăiesc vieți fără niciun semn că ar fi avut loc vreo transformare?”

Bună întrebare.

Scriptura ne oferă cel puțin două răspunsuri, primul fiind că nu toți cei care poartă o Biblie sunt născuți din nou. De aceea Isus a spus că „puțini” sunt cei care găsesc mântuirea (Matei 7:13) și de aceea Pavel i-a îndemnat pe cititorii săi să „se încerce pe sine înșiși, să vadă dacă sunt în credință; să se examineze pe sine înșiși! Sau nu recunoașteți că Isus Hristos este în voi – dacă nu cumva ați căzut în încercare?” (2 Corinteni 13:5).

Și cum „eșuezi la încercare”? În comentariul său la 2 Corinteni, Simon Kistemaker spune că a eșua înseamnă a avea un spirit insensibil față de Evanghelie și față de oameni în general: „Eșecul duce la împietrirea inimii, iar împietrirea inimii duce la moartea spirituală”.

Al doilea răspuns pe care ni-l dă Biblia se referă la natura noastră trupească (vezi Romani 7), care se poate manifesta în tot felul de moduri îngrozitoare. O manifestare deosebit de îngrozitoare este spiritul indiferent care domnește în interiorul unui credincios mărturisitor; o complacere care sufocă trăirea regulii de aur: „Deci, în toate lucrurile, faceți altora cum vreți să vă facă ei vouă, căci aceasta este Legea și Proorocii” (Matei 7:12).

Gândiți-vă la situația bărbatului și a soției sale care se luptă în acest moment cu cancerul. Dacă ați avea cancer, cum ați vrea ca ceilalți să se comporte față de voi? Să vă abandoneze sau să vă fie alături, încurajându-vă și arătându-vă că sunteți iubiți și că nu sunteți singuri în această luptă?

Nu este o întrebare greu de răspuns, nu-i așa?

Efectul asupra unei culturi care vede în tine și în mine un comportament opus, precum și alte „fapte ale firii” (Galateni 5:19), este, în mod natural, respingerea credinței. Concluzia, după cum spune Pavel, este că „numele lui Dumnezeu este blasfemiat... din cauza voastră” (Romani 2:24) și, în scurt timp, devenim un argument viu și vorbitor împotriva credinței.

Deci, cum ne asigurăm că nu facem parte din problemă? Un bun început este să respectăm ceea ce ne spune Iacov: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui” (Iacov 1:22-25).

Cum te descurci în ultima vreme în a fi „un împlinitor al cuvântului”, mai ales când vine vorba de a arăta dragostea lui Hristos celor care suferă și se luptă? Foarte bine sau ești absent?

Dacă este vorba de cea din urmă situație, aș dori să te încurajez să ieși din indiferență și să-ți amintești ce a spus Isus: „De ce Mă numiți «Domn, Domn» și nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46). Viața este urâtă pentru mulți și ei au nevoie de tine în lupta lor.

Cu siguranță, este uimitor ce pot dezvălui vremurile grele, cum ar fi cine apare, cine pleacă și cine este adevărat.

Fii unul dintre cei adevărați și făcători ai cuvântului. Nu numai că vei sluji altora, ci vei fi și ceea ce unii numesc „a cincea Evanghelie” – un exemplu viu al vieții lui Isus și un argument bun în favoarea Creștinismului. Și în acel moment, vei lăsa „lumina ta să strălucească înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele tale bune și să slăvească pe Tatăl tău care este în ceruri” (Matei 15:16).

Și asta este o victorie pentru toată lumea.

Acest material a fost scris pe 7 iulie 2025 de Robin Schumacher în cadrul publicației Christian Post (de unde a fost preluat și adaptat). El este un director de software de succes și apologet creștin care a scris numeroase articole, a scris și a contribuit la mai multe cărți creștine, a apărut în emisiuni radio difuzate la nivel național și a participat la evenimente apologetice. Are o licență în afaceri, un master în apologetică creștină și un doctorat în Noul Testament. Cea mai recentă carte a sa este A Confident Faith: Winning people to Christ with the apologetics of the Apostle Paul (O credință încrezătoare: Câștigarea oamenilor pentru Hristos cu apologetica apostolului Pavel).