De ce avem nevoie de manifestări supranaturale în biserică?

Unul din evenimentele cele mai "ciudate" (ce-i drept, sunt ciudate pentru unii pentru că nu au mai avut de a face cu ele, de aceea am şi ales să folosesc acest termen aici) pe care le experimentează anumite biserici din zilele de astăzi este manifestarea supranaturalului. Sunt biserici unde nu există nici un fel de manifestare, în altele se încearcă o manifestare prin diverse eforturi umane, pe când în alte biserici totul este şi se desfăşoară în mod natural.

Există biserici unde această manifestare a fost prezentă de mult timp şi s-a ajuns la tendinţa de a se atenua supranaturalul din teama de exces. Cu siguranţă că exces va exista întotdeauna; vor fi mereu aceia care abuzează şi folosesc greşit ceva autentic şi veritabil. Trebuie să confruntăm aceasta, să învăţăm cum să navigăm în mod biblic, să stingem ceea ce distrage atenţia, să ne ştergem praful şi să continuăm să urmăm ceea ce este real. Imitaţiile vor urma întotdeauna lucrurile autentice, şi neghina ve fi mereu prezentă între spicele de grâu. Falsurile sunt strategia duşmanului de a-i face pe credincioşi să arunce pe geam adevărurile şi realităţie importante.

Ce vreau să spun de fapt? Dacă există ceva în trupul lui Hristos care produce confuzie şi incertitudine, şi nu poate fi uşor categorisit, acest lucru necesită un studiu atent, observare şi evaluare prin intermediul Scripturilor. Manifestările spirituale sunt un astfel de subiect.

Dumnezeu nu poate fi conţinut, sau cuprins într-o cutie, aşa cum cred unii oameni: doar în acest fel se poate manifesta El, şi cu asta basta. Nu. Dumnezeu este mai mare decât cutia mea. El vine în feluri neaşteptate şi neobişnuite. El este glorios şi se bucură să împărtăşească această glorie cu copiii Săi copleşiţi de prezenţa şi persoana Sa. Aici vreau să plasez şi acest articol, convins fiind că există un scop puternic pentru semne, minuni şi manifestări supranaturale neobişnuite. Iată mai jos câteva lucruri de subliniat:

1. Fenomenul supranatural neobişnuit ar trebui să fie aşteptat şi primit, deoarece este validarea scripturală că noi trăim în perioada revărsării Duhului Sfânt din zilele de pe urmă.

"Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită." (Faptele Apostolilor 2:19-20)

"Zilele din urmă" semnifică era Pentecostului (a Cincizecimii) încă de la începutul cărţii Faptele Apostolilor; aceste lucruri au fost enunţate original în cartea profetului Ioel că aveau să se întâmple - de la revărsarea iniţială a Duhului Sfânt la Cincizecime, până la fii şi fiice ce profeţesc, la tineri care au viziuni şi bătrâni care au vise.

Noi înşine, în calitate de comunitate creştină - carismatică sau penticostală - am îmbrăţişat revărsarea Duhului, visele, viziunile şi profeţia. Însă pentru anumite motive noi ne oprim brusc la minunile din cer şi semnele de pe pământ. De ce? Ele sunt notate foarte clar în Scriptură.

2. Fenomenul supranatural neobişnuit reintroduce frica de Domnul către o generaţie care a devenit prea confortabilă cu experienţa bisericească.

Din când în când observăm o corelare dintre fenomenul supranatural extraordinar şi frica de Domnul. Isus învie pe un tânăr din morţi - acesta este fără îndoială un fenomen supranatural. Care a fost rezultatul? Frica de Domnul. Citim, "Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”" (Luca 7:16)

Biserica primară a mers în frica de Domnul, şi aceasta a fost conectată în mod direct cu demonstrarea de semne şi minuni: "Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne." (Faptele Apostolilor 2:43)

Atunci când Dumnezeu se arată în feluri care sparg cutiile noastre spirituale "sigure" ale secolului 21, noi ne confruntăm cu frica de Domnul. Să fim oneşti: în multe contexte biserica a devenit prea predictibilă; ştim la ce să ne aşteptăm de la serviciul de biserică, şi ne asumăm faptul că ştim ce să aşteptăm de la Dumnezeu. Cred că e timpul ca liderii vremii să îmbrăţişeze schimbarea şi să lupte cu seriozitate ca Duhul lui Dumnezeu să izbucnească încă o dată.

Din nefericire, mulţi răspund slab la această invitiaţie glorioasă de a se cutremura înaintea Dumnezeului Atotputernic. Fenomenul supranatural are ca scop să ne crească reverenţa noastră faţă de Cel minunat, care este de necuprins, de nedescris, şi face ceea ce doreşte El, se mişcă cum voieşte şi este în totalitate supranatural. Noi răspundem încet faţă de manifestările supranaturale atunci când ori le respingem ca întreg, sau când punem un accent neadecvat pe semne ori minuni.

Alergarea noastră nu este niciodată după manifestare. Mulţi lideri carismatici contemporani au clarificat acest lucru, şi sunt în totalitate de acord cu aceasta. Cu toate acestea, noi trebuie să primim şi să celebrăm manifestările, căci ele sunt invitaţii de a experimenta un Dumnezeu cu totul uimitor. Sunt deja sătul de cântece de închinare cu versuri care descriu experienţe şi revelaţii ale lui Dumnezeu, iar noi ca biserică suntem cu mult în spatele acestora. E vremea să ţinem pasul cu Dumnezeul cel măreţ şi să-L experimentăm pe Dumnezeu în această măsură.

3. Fenomenul supranatural neobişnuit ar trebui să fie experimentat, deoarece este parte a moştenirii noastre Penticostale (de la Cincizecime).

Penticostalismul modern a apărut în urma manifestărilor neobişnuite. Multe din denominaţiile noastre penticostale au apărut în urma revărsării revoluţionare de pe Strada Azusa în perioada anilor 1906 până în 1909, care au inclus flăcări de foc vizibile peste misiunea de pe Strada Azusa şi chiar fenomenul de nor de slavă şi mădulare care creşteau literalmente din trupurile celor prezenţi.

A divorţa de o astfel de moştenire bogată în domeniul supranaturalului este a consimţi simplu faţă de o formă subtilă de Creştinim "căutător de lucruri sensibile". Poate că mulţi dintre noi ne aflăm sub steagul unei denominaţii Penticostale istorice, însă dacă ar fi să intre cineva în bisericile noastre nu ar putea să facă vreo distincţie dintre noi şi alte congregaţii din vecinătatea străzii noastre. Noi nu ne putem permite să trăim dincolo de moştenirea noastră supranaturală de la Pentecost (Cincizecime), aceasta este de fapt dreptul de prim născut al tuturor credincioşilor născuţi din noi.

Fie că ne definim pe noi înşine ca Penticostali (prin denominaţie sau paradigmă) sau nu, toţi credincioşii au o moştenire Penticostală. Dacă suntem născuţi din nou, noi am primit acelaşi Duh Sfânt care a fost revărsat la Pentecost (Cincizecime). Acesta este acelaşi Duh care l-a împuternicit pe Isus să facă miracole şi chiar să învie pe oameni din morţi. Acesta este Duhul Sfânt care locuieşte în fiecare credincios de pe planetă. Tot ceea ce a făcut Duhul Sfânt, El este capabil să o facă din nou. Nu e vorba aici de o chestiune de aşteptare pentru vreo nouă revărsare suverană, sau ca noi să strigăm să se deschidă cerurile. Cerurile au fost deschise de mai bine de 2000 de ani! Aşadar, apare întrebarea cheie: Ce avem de gând să facem în această privinţă?

Pastorul Bill Johnson, în cadrul bisericii căreia există multe manifestări supranaturale de mulţi ani, a sumarizat un răspuns aşa de clar: "Nu-l poţi invita pe Dumnezeu în casă şi să nu se întâmple ceva din afara cutiei tale. El este mai mare decât înţelegerea noastră".

Da, noi ne menţinem ochii şi focusul pe Isus. Suntem centraţi pe Dumnezeu. Acestea fiind spuse, cred că e vremea ca noi să urmăm prezenţa Sa - fără să mai avem alte lucruri ataşate. Să-L primim pe El şi tot ceea ce aduce El. Să facem un pas mai adânc în capitolul nostru 2 din Faptele Apostolilor, moştenirea Pentecostului, şi să ne luptăm pentru tot ceea ce a fost promis - ca gloria Sa să fie văzută, biserica să fie din nou lovită cu frica de Domnul şi "mulţi să vadă lucrul acesta şi să se teamă, şi să se încreadă în Domnul" (Psalmul 40:3).

Notă: Această postare este o adaptare dintr-un articol scris de Larry Sparks (foto drepta), apărut în CharismaNews, de unde este şi fotografia din această postare. Larry Sparks este gazda emisiunii Life Supernatural (Viaţa Supranaturală), un program săptămânal de radio care îi are în emisiunea sa pe mulţi autori, regizori noi de film şi lideri slujitori cheie din diverse biserici. Pe lângă faptul că este directorul planului de resurse de la Destiny Image Publishers, el este preşedintele şi fondatorul organizaţiei Equip Culture Ministries (Slujirea de Cultură şi Echipare) - o organizaţie care îi pregăteşte pe credincioşi să experimenteze viaţa de victorie susţinută prin puterea supranaturală a Duhului Sfânt. Vizitaţi site-ul său la lawrencesparks.com pentru mai multe resurse, sau puteţi să-l urmăriţi pe Twitter la @LarryVSparks. Material folosit cu aprobarea în scris din partea autorului.