Predicarea video va depăşi predicarea "normală" din serviciile de biserică?

Un studiu recent efectuat de LifeWay Research din Nashville, Tenn., din America, arată faptul că majoritatea americanilor încă preferă un predicator în timp real, mai degrabă decât o predică video.

Circa o treime (35 de procente) spun că vor vizita doar bisericile unde are loc o predicare "în direct".

Trei din 10 persoane intervievate spun că o predică video nu-i va ţine departe de [vreo] biserică, însă ei tot preferă o predică pe viu. Acelaşi număr de persoane spun că predicile pe viu sau înregistrate video sunt în regulă pentru ei.

Mai puţin de un procent preferă să urmărească o predică video.

"Nu cred că cineva se trezeşte duminică dimineaţa şi zice, 'Băiete, ce mi-ar prinde bine să urmăresc o predică video'," a spus Scott McConnell, vicepreşedinte de la LifeWay Research şi autor al lucrării "Multi-Site Churches: Guidance for the Movement's Next Generation" ("Bisericile multi-site: ghidare pentru generaţia mişcării următoare"). "Faptul că multe biserici utilizează predicile video înseamnă că alţi factori precum relaţiile, abordarea prin predicare, muzica, relevanţa şi locaţia pot fi mult mai  importante".

Întrebarea legată de predicare a fost parte a unui sondaj telefonic efectuat pe 1001 de americani, care a avut loc în perioada 6-10 septembrie 2013.

Predicile video sunt cel mai mult folosite de bisericile multi-site, care ţin slujbe în mai mult de o locaţie, numită de cele mai multe ori campus. Aceste campusuri au în componenţa lor frecventă muzică live, rugăciuni şi pe un pastor local care face orice în afară de predicare.

Circa jumătate dintre cele 5.000 de biserici multi-site din SUA folosesc învăţătură prin intermediul video, a declarat Jim Tomberlin de la firma de consultanţă MutiSite Solutions.

Tomberlin a spus că bisericile mai mari sunt mai dispuse să folosească predicile video.

Multe biserici mari proiectează deja o imagine a predicatorului lor pe un ecran mare, în timpul predicii. Aşa că atunci când ele deschid un campus nou, oamenii sunt deja obişnuiţi să vadă o imagine video a pastorului lor. Aceste lucru este mai puţin probabil în cazul unei biserici mai mici.

"Bisericile mici au o înclinaţie contra video", a spus Tomberlin. "Pe măsură ce o biserică devine mai mare, video oferă mai multe opţiuni. Acest lucru nu mai devine o problemă".

Tinerii americani sunt mult mai probabil să accepte o predică video. Mai mult de o treime (37 procente) dintre cei între 18 şi 29 de ani spun că nu contează dacă predicarea este live sau prin video.

Prin contrast, doar un sfert dintre cei cu vârsta cuprinsă între 45 şi 54 ani (24 procente) spun că pentru ei ambele variante sunt în regulă.

Cercetătorii acestui sondaj au descoperit faptul că cei din nord-est sunt cei mai deschişi faţă de o predică video, 40 de procente spunând că este în regulă pentru ei, fie că este o persoană fizică sau un video care le predică.

Aproape jumătate dintre cei care nu merg la biserică (47 de procente) spun că nu contează dacă predica este live sau dacă e o înregistrare video.

Cei care au terminat colegiul sunt mai predispuşi să prefere o predică în persoană (41 procente) cum sunt şi cei ce se auto-identifică a fi creştini născuţi din nou, evanghelici sau fundamentalişti (37 procente).

Ken Langley, preşedinte al Evangelical Homiletics Society (Societatea Evanghelică de Omiletică) şi profesor adjunct de omiletică în cadrul insituţiei Trinity Evagelical Divinity School, este sceptic cu privire la predicile transmise prin intermediul video.

Predica este parte a închinării bisericii, a spus el, şi este incompletă dacă predicatorul nu este acolo cu restul congregaţiei.

"Cred că lipseşte ceva atunci când predicatorul nu este prezent", a spus el. "Şi e greu de definit aceasta. Prezenţa este importantă".

Langley, care slujeşte şi în calitate de pastor la biserica Christ Community Church in Zion, din Illinois, a spus că el face schimbări la predică în timp ce o rosteşte, depinzând de cei care-l ascultă.

De exemplu, el predica o predică cu privire la găsirea bucuriei în mijlocul suferinţei, şi a observat pe anumiţi membrii din congregaţie care au trecut prin vremuri dificile. A făcut câteva schimbări subtile în limbajul predicii sale, pentru a-i mângâia pe aceştia, în timp ce continua să-şi susţină punctul său (din predică).

"Nu poţi să faci lucrul acesta atunci când predici în faţa unei camere video", a spus el.

Însă Tomberlin indică spre exemplul lui Billy Graham, a cărui predici din cadrul cruciadelor au fost uneori filmate şi apoi au fost transmise ulterior la televizor. Oamenii încă se conectează cu mesajul lui Graham, chiar dacă ei urmăresc predica de acasă şi nu în persoană.

"Dumnezeu tot ar lucra, chiar dacă Graham nu ar fi în acea cameră", a spus el.

Pentru a descărca studiul complet (în limba engleză, format PDF), accesaţi acest link.

Notă: Articol apărut iniţial în site-ul CharismaNews pe 18 decembrie 2013, scris de Bob Smietana de la LifeWay. Toate drepturile rezervate. Fotografia din această postare este preluată din articolul sursă. Dacă citaţi sau folosiţi acest material în altă parte, rog să păstraţi toate link-urile de mai sus. Mulţumesc.