Sărbătoare fără obiceiuri

Cunoașteți vreo sărbătoare care să nu aibă în spatele ei susținerea prin anumite obiceiuri? Am încercat să aflu și eu răspunsul la această întrebare solicitând prietenilor din jur să răspundă, dar nu au găsit nici un răspuns – sau nu au mai „suprasolicitat” creierul să răscolească un răspuns.

Dacă ar fi să căutăm din calendar sărbătorile dintr-o anumită zi, cred ca am rămâne uimiți de ceea ce vom descoperi. Vorba aceea, câte bordeie atâtea obiceiuri.

Culmea e ca nu ne miram de sărbători și de obiceiurile din spatele lor, ne uitam în altă parte! Ne uitam la ce mănâncă oamenii în acea zi, cum se îmbracă, cum se salută, cum evită anumite lucruri, cum urmează anumite ritualuri – scrise sau nescrise – și a doua zi uita și ei și noi de toate. Fiecare se întoarce la viața de zi cu zi și serbarea de ieri e... ca și când nu ar fi fost!

Nu ne uitam niciodată la motivația acelei sărbători; nu analizăm substratul obiceiurilor urmate sau evitate; trecem uneori cu vederea pe cei din jur, poate chiar și pe cel sărbătorit în acea zi... și urmăm toate parcă ar fi ceva programat.

Nu ne gândim ce învață generația următoare din ceea ce sărbătorim, dar le spunem să țină obiceiul... că... așa trebuie. Și ei transmit mai departe la alții aceleași informații, practic un fel de sărbători din care, pe măsură ce timpul trece, își pierd din esențial.

Lunile trecute chiar am avut multe sărbători de care și-au amintit alții - și unii chiar cu drag. Pentru unii sărbătorile înseamnă o perioadă în care afacerile lor încep să crească, pentru alții să cheltuiască, pe când pentru cei mai mulți dintre noi aceste sărbători nu mai înseamnă nimic. Deja am ajuns la momentul când ne-am săturat de atâta prefăcătorie în jur, de atâta tradiție care nu are nimic bun în ea… și începem, încet, ce-i drept, să ne trezim la realitate. Ne trezim pentru că ne dăm seama că e târziu și că noi am făcut ceea ce ne-au spus cei de dinaintea noastră, și ne dăm seama că ceea ce am făcut este un nonsens.

De ce fără sens? Pentru că din sărbători mereu ieșim cu regrete! Auzim în stânga și în dreapta că au cheltuit nu știu cât pentru nu știu ce și după 2-3 luni de zile dau cu capul și zic, de ce am cumpărat lucrurile acestea de care nu am nevoie? A, pentru că așa era obiceiul? Păi puteam să fac altceva mai bun în loc, nu?

Îmi amintesc, ce-i drept cu durere în suflet, că recent, în cadrul marii loterii din SUA (Powerball Lottery, un fel de 6/49 de la români) din luna ianuarie 2016, un om nenorocit a câștigat premiul cel mare. Stăteau toate canalele de știri cu lupele pornite, unde-i câștigătorul, unde-i câștigătoarea. Dintr-o naivă curiozitate am ajuns să aflu, prin alți prieteni, cine era respectivul câștigător, și cei care l-au găsit au început să îl intervieveze, ce veți face cu milioanele câștigate. Fiecare dintre noi ne gândeam că omul acesta o să schimbe lumea cu banii aceia. Mă gândeam că o să inventeze el o sărbătoare nouă, o să cumpere o insulă și o să îi dea un nume care să facă pe toți să râdă și așa mai departe...

Nu, nici una din aceste lucruri nu le-a menționat. El nu avea în el nici o urmă de moștenire de la părinții lui; rămăsese cu datorii pentru anumite proprietăți și loteria practic îl scotea pe el din groapa aia amară. Datoriile ca datoriile, am zis eu, dar nu avea el datorii de 15 miliarde de dolari, sau cât a fost premiul cel mare! Nu cred că o să vă vină să credeți, dar el chiar a menționat că restul banilor îi va folosi la finanțarea campaniei prezidențiale a unuia dintre cei care candidează anul acesta la funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii!

Îi dai cuiva o șansă să facă ceva colosal și unic, și el nu doar că e egoist și avatar, dar dă și cu piciorul în ceilalți din jurul lui și face totul spre un folos meschin, parșiv și lipsit de demnitate umană.

Copilul unor bun prieteni ai mei din Statele Unite a vrut să facă ceva semnificativ pentru comunitatea în care se află. Zilele trecute am aflat, de la tatăl acestui copil, de inițiativa avută. Fiica lor s-a dus în fața consiliului orășenesc și a susținut valorile sărbătorilor care sunt la baza națiunii Americii și a cerut să se acorde o mai mare atenție acestor zile și a sărbătorilor în sine. La final a fost un vot. Cererea ei a fost acceptată şi aprobată în unanimitate!

Asta înseamnă să înțelegi ceea ce sărbătorești într-o anumită zi!

Să știi că ceea ce s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, fie că a fost bine sau că a fost mai puțin bine, acel eveniment a fost marcator în istoria țării, în formarea națiunii, în modelarea caracterului și a stării de etică a unei generații. Atunci când ignorăm elementele de bază care au format o țară, o națiune, și le transformăm în sărbători comerciale, lipsite de orice însemnătate, nu facem altceva decât să spunem generației următoare că acea sărbătoare e o zi ca oricare alta, avem sau nu liber de la guvern, mâncăm o anumită mâncare în ea, mergem sau nu la vreo paradă, avem sau nu zâmbete pe față… și cam atât.

Dacă sărbătorile noastre, ale lor, ale tuturor, se rezumă doar la niște obiceiuri care au de a face cu nevoile noastre fiziologice, sau cu astâmpărarea sentimentelor noastre oprimate de zilele de muncă, stres, lipsă de somn și altele, atunci mai bine nu am avea nici o sărbătoarea! Am putea foarte bine să ne luăm o vacanță! Am putea foarte bine să ne suim într-un tren, și să coborâm la celălalt capăt al lumii. Măcar am privi pe geam, sau pe culoare, prin compartimente, fețele oamenilor din jur. Ei poate chiar cred în ceea ce sărbătoresc în anumite zile. Viețile lor poate chiar au fost schimbate într-o zi când cineva s-a jertfit pentru libertatea lor, pe când alții pierd timpul în lucruri care nu au nici o valoare.

Vă îndemn să vă uitați cu băgare de seamă la sărbătorile care le țineți sau nu în acest an. Nu zic asta acum pentru că suntem într-un an bisect! Zic asta pentru că generația următoare va vrea să știe de ce ținem noi o anumită sărbătoare și poate nu o să știm să le explicăm amănunțit formarea ei, scopul ei, inițiatorul ei, valoarea ei. Găsește pe cineva aproape de tine data viitoare și întreabă-l ce vede el sau ea în sărbătoarea care va urma săptămâna sau luna viitoare. Încearcă să afli ce știe de la părinții sau bunicii lui despre această sărbătoare. Probabil că următorul editorial îl voi scrie cu comentariile care le veți trimite ca răspuns la această provocare.

Rămâneți cu bine!

Notă: Articol scris iniţial pentru Publicaţia de Apologetică, martie 2016.