Bucură-te suflete, astăzi nu mai port batic

Era să nu îmi vină să cred ceea ce am văzut azi. M-am holbat - știu că nu a fost OK - dar am făcut-o fără să mă vadă cei din mașină, și nici cei din autobuzul unde eram, în drum spre locul de muncă. Am văzut deodată, din mers, o carte deschisă care semăna cu o Biblie. Da, era o Biblie deschisă, am văzut-o și am trecut de vreo 2-3 ori cu autobuzul pe lângă acea mașină neagră - fără geamuri fumurii, ce-i drept, dar avea un semn de pește în spate, așa că mi-am dat seama că erau niște creștini în ea. M-am uitat din nou și am mai văzut ceva. Biblia o citea o femeie care era în partea dreaptă, iar la volan era soțul ei, cu un ghiul mare pe deget. M-am uitat de 3 ori, sigur era ghiul ăla? Apoi m-am întrebat, sigur citea Biblia femeia aia?

Nu purta batic pe cap.

Pe șofer l-am recunoscut imediat după figură, avea părul cărunt, așa cum îl știam eu de ultima dată când l-am văzut față în față, și era cu mâna dreaptă pe volan la ora 12, cu un ghiul mare pe inelarul stâng, care pur și simplu mi-a sărit în ochi. M-am uitat din nou la nevasta lui să văd dacă purtau vreo conversație, dar chiar atunci autobuzul nostru le-a tăiat calea... și nu i-am mai văzut.

Da, mă gândesc din nou, ea nu purta batic pe cap.

Apoi am început să reflect la această imagine care mi-a fost dat să văd. E mare lucru să vezi lucruri cu ochii umani și să înțelegi ceva; uneori primim imagini, viziuni, descoperiri și le înțelegem mai bine decât... ceea ce vedem cu ochii fizici, cu ochii noștri umani. Cu cei spirituali, deși trebuie să descifrăm ceea ce vedem cu ei, avem nevoie nu doar de filtre, dar și de traducere, și aceasta se poate realiza doar în mod spiritual - dar chestia asta o știați cu toți, mai ales dacă ați fost la biserică și ați auzit predicându-se Cuvântul lui Dumnezeu.

Da, femeia asta nu avea batic pe cap!

Și faptul că ținea Biblia aia în mână și o citea - sau se făcea că o citește... cine știe... doar ea, doar Domnul, doar soțul ei... și mâinile ei ar fi știut mai bine acest aspect - în mașină, nu acasă, nu în bucătărie, ca mine, uneori, grăbit dimineața...; nu în dormitor, ca unii care nu știu cum să adoarmă mai repede seara...; nu în fața oglinzii, ca unii care după ce citesc să mai se uite să vadă dacă ceea ce au citit reflectă și ceea ce sunt ei de fapt, ceea ce cred ei de drept, ceea ce cunoșteau că este adevărat, de încredere, de nădejde.

Poate că citea din Biblie cu voce tare, și poate că o fi pus-o soțul ei să o facă, sau poate ea uitase să facă lucrul acesta acasă, și în torpedoul mașinii în care se afla atunci și acolo... a găsit o Biblie cu coperți negre... și a început să răsfoiască la un psalm, să mediteze la ceva anume, sau ceva spontan, pe loc.

Nu avea batic pe cap. Asta era sigur.

Dacă ar fi citit din Vechiul Testament și ar fi găsit ceva interesant să împărtășească cu soțul ei... probabil că avea să fie interpretat ca o prorocie, ca o învățătură, ca o lecție... și în biserica ei ea nu avea acest drept... mai ales că soțul ei predica acestea de la amvonul bisericii. Dar erau doar ei doi în mașină... și s-au nimerit și ochii mei să vadă acel moment cadru în care Biblia aia deschisă îmi spunea mie ceva, îi spunea ei ceva, îi spunea ceva celui care conducea mașina. Probabil că mai citise acele rânduri și altă dată, probabil că citea din nou acea pagină dintr-o monotonie spirituală și acum căuta să facă pe interesanta, că ea este o femeie spirituală, educată, cu o oarecare experiență, cu copii pe care a reușit mai mult sau mai puțin să-i aducă pe calea Domnului sau să-i piardă în mod dureros sau drastic în mâna întunecată a acestei lumi...

Dar și dacă ar fi avut batic pe cap, tot nu se vedea lucrul acesta.

Pentru că la unii nu trebuie să cauți eticheta hainei care o poartă să vezi de unde își iau hainele, sau dacă le-au primit de pe la ajutoare, sau venite de la soția altui predicator, care poartă aceiași mărime de haine ca ea...; nu trebuie să cauți la lungimea fustei să vezi cât de mult crede în ceea ce citește în Biblia care o răsfoiește într-o goană cu mașina, alături de soțul ei... pentru că poți spune de la o poștă când cineva face parte dintr-o anumite denominație religioasă... ei au toți pe mașină un pește, au toți pe cap batic, au toți fustele lungi, au toți crezul că femeia este mântuită prin naștere de copii... și oare câte alte nenumărate erezii strecurate printre rândurile de Scriptură ar mai fi... care s-au citit în grabă într-o mașină, fără să mai stai să meditezi, fără să mai stai să cauți luminare de sus, să înțelegi spiritual ceea ce e scris în mod fizic pe niște file de carte sfântă... și apoi să pui în practică în viața personală. Îndoială, multă îndoială, și credulitate, asta mai au toți ășta...

Nu, nu avea batic, și dacă avea batic și l-ar fi dat jos în mașină.

Nu ploua în mașină. Nu prorocea în mașină. Nu se ruga în mașină. Nu erau și alte surori bârfitoare în jur, și nu era nici președintele denominației lor în spate să vadă că ea nu purta batic acolo, atunci, în acele circumstanțe ce păreau pentru unii din autobuz, care au văzut și au putut desluși că ea avea în mână Sfânta Scriptură, că era un moment sfânt, sacru, de apropiere de Creatorul cerului și al pământului...

Am rămas mult pe gânduri la cele relatate mai sus. Nu puteam să cred că această femeie ”super-spirituală”, de la cea mai tradiționalistă biserică din oraș, nu purta batic pe cap, dar nici nu mi-am putut imagina că soțul ei, nu chiar ”super-spiritual”, purta pe deget un ghiul mare care mi-a bătut în ochi așa de tare... Aș fi pus mai degrabă batic pe ghiul, parcă era prea mare pentru degetul lui, și cu siguranță că era de aur curat... altfel cum să îl mai observi așa de bine într-o mașină neagră, în goană???

Și tot privind la această imagine din urmă... parcă îmi vine să zâmbesc și să continui să zâmbesc... Pentru că Dumnezeu nu ne-a creat să judecăm pe ceilalți din jur după felul cum sunt îmbrăcați, după ceea ce poartă pe degete, după felul și modul cum își citesc ei cărțile sfinte sau mai puțin sfinte, ci să rostim binecuvântare peste ei.

Și dacă tot mi-au venit aceste cuvinte și le-am scris, și dacă voi tot ați reușit să ajungeți aici cu cititul lor, ajutați-mă să rostim o binecuvântare unică pentru și peste cei care descriu un cuplu de ”oameni super-spirituali într-o goană neagră” (asta datorită mașinii și a însemnului de pește de pe ea, dar și a culorii negre a autovehiculului în care circulau, și al cărui model nu vi-l voi divulga... să fie clar!!!).

Doamne, fă ca aceia dintre noi care sunt cu adevărat copiii Tăi - să nu mai arate semne că ar fi creștini și lumea să vadă că nu sunt!

Doamne, fă ca cei care citesc Cuvântul Tău ca să fie văzuți de alți - să înțeleagă și să aibă parte de intimitatea cu Tine și a prezenței Tale în viața lor!

Doamne, fă ca fața Ta să strălucească peste fiecare dintre noi și să lepădăm tradiția care ne leagă precum un batic, și să ne alipim mai mult de Isus Hristos și să fim tot mai mult asemenea Lui!

Doamne, condu fiecare pas și fiecare mișcare a ființei noastre ca noi să fim tot mai aproape de Tine și mai departe de întunericul lumii în care suntem acum!

Dacă aceste binecuvântări se potrivesc și pentru tine, poți să le primești și să rostești un Amin din inimă. Dacă ai citit aceste rânduri cu baticul pe cap, poți să îl dai jos și să spui că Dumnezeu este tot Dumnezeu, fie că port sau nu batic acum. Încearcă aceasta și duminică la biserică. Apoi spune sufletului tău să fie bucuros! Aparențele nu sunt eticheta pe care o citește Dumnezeu la tine, la inima ta, ci interiorul tău e ceea ce va emana lumina Lui spre El și spre cei din jur. Și încă ceva... mântuirea ta nu depinde de baticul tău, ci de voința ta de a-l face pe Isus Hristos Domn în viața ta, în mașina ta, în casa ta, în felul cum văd alții că citești au înțelegi Biblia.