Misterul spiritual al shofarului - și de ce așa de mulți creștini îl folosesc greșit

Pentru majoritatea acelora care se vor aduna în cadrul unei sinagogi să audă un shofar, scopul sunetului este acela de a marca deschiderea ușilor pocăinței pentru perioada de timp dintre Rosh HaShana și Yom Kippur. Aceste 10 zile sunt cunoscute sub numele de ”Zile de înfiorare”. Există însă un înțeles mai mare dat sunatului din shofar, unul care ne amintește că pocăința nu este finalul povestirii pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu. În timp ce shofarul ne amintește de ușa deschisă pentru pocăință, scopul său nu este doar ca să ne conducă pe genunchii noștri în pocăință.
Scopul mai mare pentru sunatul din shofar a fost pierdut într-o oarecare măsură deoarece folosirea shofarului în Iudaism a devenit în decursul anilor limitată la sunatul în ziua de Rosh Hashanah - Noul An Evreiesc - și Yom Kippur - Ziua Ispășirii - (și în anumite locuri în Rosh Chodesh - Noua Lună). Totuși, shofarul a fost folosit spre a proclama încoronarea unui Rege, dar și în bătălie pentru a direcționa armatele. Aceste două utilizări au fost pierdute înaintea multor oameni, și prin urmare, Rosh HaShanah a devenit un timp doar de suferință și pocăință, atunci când scopul său nu a fost unul singular în timpurile antice.
În ziua de Rosh HaShanah, o rugăciune numită Avinu Malekinu (Tatăl Nostru Regele Nostru) este recitată. Cu toate acestea, calitatea sa de Rege este retrogradată doar către abilitatea Sa de a ierta pe poporul Său. El este mult mai mult decât unul care iartă; El este un răscumpărător și eliberator. El este puternic în tărie și tare în luptă. Această suflare din shofar nu este doar spre a ne chema la pocăință. Este ca să ne amintească de motivul pentru care suntem chemați la pocăință. Este o amintire a ceea ce vine după pocăință: victoria.
Spre a înțelege mai bine sunarea din shofar, gândiți-vă la filmele vechi western, acele filmări în care eroul este încercuit de dușman și totul pare deznădăjduit. Apoi, ușor în depărtare, se aude sunetul unei goarne. Pe măsură ce trece timpul, goarna se aude mai tare și odată cu ea se aude sunetul a mulți cai care vin în galop. Cu fiecare sunet de trâmbiță, înfrângerea este scoasă afară din inima acelora înconjurați și este înlocuită cu speranță. Înfrângerea este înghițită în victorie. Aceasta, în esență, este ceea ce ar trebui să facă sunatul din shofar pentru cei care îl aud. În fiecare an în care ne întâlnim, când realizăm că am depins de propriile noastre puteri și abilități, am fost înconjurați de dușmanul sufletului nostru. Dar atunci sună shofarul și realizăm că Regele vine cu armata Sa să aducă victoria totală asupra dușmanului nostru. În fiecare an când sunăm shofarul de Rosh HaShanah, inimile noastre primesc amintirea că cu fiecare an care trece, Regele vine pe calul Său alb și se apropie tot mai tare și, într-o zi, curând, vom auzi Marele sunet de Shofar și dușmanul va fi învins. Rosh HaShanah nu are intenția să ne amintească de înfrângerile noastre; este spre a ne menține veghetori pentru eliberarea Sa în timp ce suntem eliberați.
