Salvează-ți viața ta de rugăciune!

Credeți că doctrina Trinității are de a face cu practica rugăciunii? Ei bine, Trinitatea este ceva pe care toți creștinii o cred, dar adesea o găsesc a fi dificil de înțeles, cu atât mai puțin să o mai explice. Și rugăciunea este ceva ce toți creștinii fac, dar o practică rar cu consistența și încântarea cu care știu că ar trebui să o facă. În domeniul doctrinei creștine Trinitatea este una dintre cele mai dificile subiecte. Printre disciplinele trăirii creștine, rugăciunea este în topul listei ca fiind cea mai provocatoare.

Doar că mai există o altă legătură între rugăciune și teologia Trinitară care ne ajută să înțelegem mai bine doctrina Trinității și să facem progres în viețile noastre de rugăciune. Legătura aceasta se află în multe pasaje, însă cel m ai succint o găsim în Efeseni 2:18, unde Pavel spune, ”căci, prin El [Hristos], amândoi avem intrare, într-un singur Duh, la Tatăl”. Această propoziție este încărcată cu semnificația înțelegerii a cine este Dumnezeu și felul cum putem să-L cunoaștem.

Dar, mai întâi de toate, să definim termenii: Ce vor să spună creștinii atunci când ei discută despre Trinitate? În mod esențial, trei lucruri; sunt de fapt trei stâlpi puternici pe care stă doctrina Trinității:

• Primul, faptul că există un singur Dumnezeu. ”Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn” (Deuteronom 6:4)
• Al doilea, acest unic Dumnezeu există în trei persoane distincte, sau personalități: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt
• Al treilea, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt fiecare pe deplin, în mod egal și etern Dumnezeu

Negați una dintre aceste afirmații și veți ajunge în necazuri. Dacă negăm prima și spunem că sunt de fapt trei dumnezei, atunci suntem triteiști, mai degrabă decât monoteiști. În mod obișnuit oamenii spun că există un singur Dumnezeu care acționează în trei moduri diferite, sau se manifestă pe sine în trei moduri diferite, sau că poartă trei pălării diferite: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (la fel cum eu sunt un fiu, un soț și un tată). Doar că această idee (cunoscută drept modalism și condamnată atât de protestanți cât și de catolici) neagă al doilea stâlp, și alte multe texte, care afirmă personalitățile distincte ale Tatălui, Fiului și Duhului. Alții, în special din cadrul sectelor, învață faptul că Fiul sau/și Duhul sunt oarecum inferiori față de Tatăl, fiind mai puțin deplini, mai puțin egali și mai puțin eterni în calitate de Dumnezeu.

Doar că Scriptura ne conduce să afirmăm toți trei stâlpii. Există un singur Dumnezeu, care există în trei Persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și toți acești trei sunt fiecare pe deplin Dumnezeu, în mod egal Dumnezeu și în mod etern Dumnezeu.

Deci, ce are de a face aceasta cu rugăciunea? Ei bine, rugăciunea este conversația esențială cu Dumnezeu. Doar că comunicarea cu Dumnezeu necesită acces la prezența Sa. Și Efeseni 2:18 ne arată că accesul nostru înaintea lui Dumnezeu implică toate cele trei Persoane ale Trinității.

• Avem ”acces... la Tatăl”.
• Dar acel acces la Tatăl este ”prin el” - Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ne reconciliază cu Tatăl (vezi Efeseni 2:11).
• Dar notați mai departe că accesul nostru către Dumnezeu este ”într-un singur Duh”. Aceasta înseamnă că rugăciunile noastre sunt activate și împuternicite de Duhul. 

Așadar, atunci când noi ne rugăm noi venim la Tatăl, prin Fiul, în Duhul. Rugăciunea este comuniunea cu Dumnezeul Trei-în-Unu.

Păi, cum va salva aceasta viața ta de rugăciune?

Uneori noi ezităm să ne rugăm datorită necredinței. Noi nu suntem siguri că lui Dumnezeu chiar îi pasă de nevoile noastre. Dar aceasta o facem uitând că noi de fapt ne rugăm Tatălui, care știe deja nevoile noastre și ne invită să venim la El precum copiii mici.

Alte ori credem cu tărie că trebuie să fabricăm anumite sentimente sau emoții ca să ne putem ruga. Dar Pavel spune că noi avem acces la Dumnezeu în Duhul. Duhul este cel care ne însuflețește inimile și ne dă posibilitatea să ne rugăm.

De prea multe ori ne simțim constrânși să ne rugăm dintr-un sens de datorie (Creștinii buni se roagă, prin urmare, dacă vreau să fiu un creștin bun... ar trebui să mă rog). Sau suntem reținuți față de rugăciune datorită unui simț de vină (Numai creștinii buni pot veni cu adevărat la Dumnezeu. Nu am prea fost eu bun în ultima vreme, așa că nu sunt destul de vrednic ca Dumnezeu să audă rugăciunile mele). Și cea mai rea dintre toate, uneori ne putem simți încrezători cu privire la rugăciune pentru că ne-am ținut nasurile curate!

Doar că aceste atitudini nu sunt altceva decât legalism și încredere de sine. Acest tip de gândire și de rugăciune neglijează de fapt lucrarea Fiului în a ne reconcilia față de Tatăl. Când trăim și ne rugăm în acest fel, noi nu venim prin Isus; venim pe baza propriilor noastre merite - și înaintea lui Dumnezeu nu este acces prin această cale. Dar, atunci când ne amintim că accesul nostru la Dumnezeu este doar prin Hristos, noi putem intra cu îndrăzneală la tronul de har în încredințarea că Dumnezeu ne va ierta păcatele noastre și ne va auzi rugăciunile noastre, de dragul lui Isus.

Notă. Materialul de mai sus a fost scris de Brian C. Hedges (foto alăturat) în site-ul Bible Study Tools (de unde este și imaginea de la început). Brian este pastorul principal al Fulkerson Park Baptist Church din Niles, Michigan, este căsătorit cu Holly din 1996 și are trei copii. El a contribuit la articole din cadrul mai multor reviste și publicații online precum Heartcry! A Journal on Revival and Spiritual Awakening, Pastor Connect, și The Banner of Truth. Este autorul cărții Christ formed in you: the power of the gospel for personal change (Hristos format în tine: puterea evangheliei pentru schimbarea personală) - editura Shepherd Press, 2010, precum și Licensed to kill: a field manual for mortifying sin (Licențiat să ucizi: un manual de lucru pentru a aduce moarte păcatului) - editura Cruciform Press, 2011. El scrie pe blogul Light and Heat (Lumină și Căldură), poate fi urmărit pe twitter la @brianghedges. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el, acestă notă de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.