Nelămuriri din... Egipt

Zilele trecute am pus mâna pe o biblie care o aveam de mult în casa părinților, primită de la un prieten vechi de familie venit din America să instruiască - pe vremea comunismului - o mână de oameni din biserică cursuri biblice fundamentale. Nu o să intru în detalii despre el sau despre ceea ce făceau ei, v-am spus de unde aveam Biblia. Și am deschis-o la Iosua 24... și în timp ce citeam, mi-au sărit în ochi versetul 4: ”Și lui Isaac i-am dat pe Iacov și pe Esau; și lui Esau i-am dat muntele Seir, pentru a-l stăpâni; dar Iacov și fiii săi au coborât în Egipt” (sublinierile din text îmi aparțin).

La doar câteva zile în urmă citeam despre relatarea nașterii lui Isus, cum îngerul îl avertiza pe Iosif și Maria să... plece în Egipt (vezi Matei 2:13 - ”Și după ce au plecat, iată, îngerul Domnului se arată lui Iosif în vis, spunând: Ridică-te și ia copilul și pe mama lui și fugi în Egipt și stai acolo până îți voi trimite eu vorbă; fiindcă Irod va căuta copilul, să îl nimicească”)... așa că acest pasaj parcă vroia să-mi spună ceva. O să vă relatez mai jos detaliile.

Cu câțiva ani în urmă un alt amic de al meu urma să se căsătorească și m-a rugat să-i găsesc o ofertă de lună de miere în... Egipt. După ce i-am trimis mai multe variante, care includeau ”tot tacâmul” (avion, cazare, masa, transferuri, informații despre viza, etc.) am revenit cu un mesaj la el să-l întreb ce a decis. Interesant e că nu se decisese pentru Egipt. Am rămas puțin uimit - în sensul rău al cuvântului pentru că lucrasem ceva la oferta lui... și el... pur și simplu a dat cu piciorul în eforturile depuse de mine. Desigur că eu nu m-am supărat, am încercat să-l ajut pe amicul meu și să mă pun în pielea lui... ce ar fi pentru el o lună de miere fericită?

În cele din urmă el s-a dus pe cont propriu în Italia. Rămăsesem dezamăgit de felul cum a abordat lucrurile. Culmea e că atunci când am citit zilele trecute Iosua 4, că Iacov și fiii săi au coborât în Egipt, mi s-a adus aminte și de prietenul meu care ar fi vrut să meargă în luna de miere în Egipt. De curiozitate l-am întrebat atunci de ce nu a mai ales Egiptul, pentru că nu se punea vorba de buget prea mare, nici de alte aspecte la el. Răspunsul lui m-a frapat. A auzit de la alți prieteni, colegi de-ai lui cum că... oamenii de acolo sunt colorați la piele... și că el nu prea ar vrea să își petreacă luna de miere printre colorați.

Probabil că era bine dacă ”amicul” meu l-ar fi cunoscut întâi pe Esau (care era roșcat, conform descrierilor din Geneza 25:25, și păros) și ar fi primit o altă părere și un ”review” pozitiv de la Iacov (care înseamnă ”cel care trage de călcâi”), care, forțat de circumstanțe... a mers cu fiii săi în Egipt. Acum parcă îmi vine să-i zic, ”Prietene, nu ai citit Biblia cum trebuie!”

Am căutat să văd circumstanțele sau paralelismele dintre relatarea din Iosua 24 și cea din Matei 2:13 legat de coborârea în Egipt... și am contra-pus toate acestea într-o altă paralelă cu întâmplarea neplăcută a amicului meu care nu a mai dorit să-și facă luna de miere în Egipt.

Iosua - precum și o mare parte din Vechiul Testament - vorbește din punct de vedere istoric atunci când relatează despre Iacov și coborârea sa în Egipt. De fapt, Iosif, unul din copiii lui Iacov a fost vândut de frații săi și a ajuns să fie conducător peste toate lucrurile din Egipt. După alte sute de ani, după mulți ani de robie - o stare jalnică în care a ajuns poporul Israel în Egipt - Dumnezeu aude strigătul poporului evreu și îi scoate din Egipt.

Doar că inima lor era tot în Egipt. Și ceva dramatic - pentru ei, că au trebuit să experimenteze asta - și dureros - pentru noi, că trebuie să recitim lucrurile acestea și să simțim prin intermediul imaginației noastre ceea ce s-a întâmplat cu ei atunci - are loc în Iosua 5 (despre care am mai scris și în această postare uimitoare, un mesaj care l-am predicat cu câțiva ani de zile la o biserică din Brașov).

Poporul care ieșise din Egipt, după ce au fost scăpați cu mână tare de Dumnezeu, după ce au văzut toate minunile făcute de Dumnezeu prin Moise și Aaron, au ajuns în pustie și ei nu erau tăiați împrejur pentru că Moise nu a mai făcut acest ritual cu copiii lui Israel.

Tăierea împrejur este de fapt găsită pentru prima dată în Geneza 17 unde Dumnezeu a reînnoit legământul de promisiune cu Avraam. Dumnezeu îi promisese lui Avraam țara Canaanului pentru el și urmașilor lui și le-a dat semnul circumciziei care avea să fie impus asupra lui Avraam și a urmașilor săi ca un semn al acelui legământ (Geneza 17:10). Pentru israeliți circumcizia era un ritual religios care avea intenția de a marca începutul solidarității față de aceste legământ pentru Avraam și urmașii lui mai degrabă decât să descrie originile istorice a acestei proceduri (pentru mai multe detalii, consultați acest material în limba engleză). Acest obicei trebuia făcut la copiii evreilor de la vârsta de 8 zile... și se pare că Moise a dat uitării acest aspect. În Exod 4:24 Moise era cât pe ce să fie ucis de Domnul pentru acest aspect, însă soția lui, Sefora, a îndeplinit acest ritual asupra copiilor săi.

În Iosua 5, după ce Iosua ascultă de porunca Domnului de a face cuțite și de a tăia împrejur pe toți copiii lui Israel care au ieșit din Egipt, are loc ceva dramatic. În timp ce ei erau în tabără și stăteau să fie vindecați după această procedură religioasă... Dumnezeu îi spune lui Iosua că ”Astăzi am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră...” (Iosua 5:9). Și tot în acel moment pentru ei încetează să mai apară mana, și au sărbătorit Paștele. De a doua zi ei au mâncat din grânele țării pe care Dumnezeu a promis că o va da lui Avraam și urmașilor săi.

Este uimitor să vedem acest lucru acum. Ei au plecat în Egipt forțați de circumstanțe... au devenit robi acolo... și când au fost scoși din robie, ei încă aveau în inimile și mințile lor Egiptul. Pentru mulți dintre ei li se părea că în Egipt le era mai bine, duceau dorul mâncării de acolo atunci când nu aveau carne în pustie. Și totuși, Dumnezeu le-a purtat de grijă, le-a dat prepelițe... și după o lungă perioadă de timp a scos din inimile lor ”memoria” Egiptului.

Atât în cazul lui Iacov și a fiilor săi, cât și în cazul lui Iosif și Maria - cu pruncul Isus - Egiptul a fost doar ”o ușă de scăpare” pentru o vreme. Am realizat ulterior că Dumnezeu a folosit o țară vecină cu poporul Israel pentru a aduce ”refugiu” pentru ei. În decursul istoriei Egipt nu a fost altceva decât un ”anti-refugiu” pentru poporul Israel, chiar dacă pruncul Isus a fost acolo adăpostit pentru o vreme, până ce îngerul a înștiințat pe Iosif și Maria să revină în Iudeea cu pruncul pentru că Irod murise.

Și totuși, Dumnezeu are milă de Egipt, printre alte neamuri, și spune că își va întinde mâna să-și răscumpere rămășița din Egipt (și din alte țări) - Isaia 11:11. Adică El va interveni ca să aducă în țara Israel pe poporul Israel care mai este risipit prin aceste locuri. Și o va face precum a făcut-o atunci când a scos din robie pe poporul evreu.

Așadar, Egipt încă este încă în planul și în inima lui Dumnezeu. În Isaia 19 ni se spune:

”Atunci Domnul Se va descoperi egiptenilor, și egiptenii vor cunoaște pe Domnul în ziua aceea. Vor aduce jertfe și daruri de mâncare, vor face juruințe Domnului și le vor împlini. Astfel, Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta și-i va vindeca. În aceeași vreme, va fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: asirienii se vor duce în Egipt, și egiptenii, în Asiria, și egiptenii împreună cu asirienii vor sluji Domnului. Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul și cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. Domnul oștirilor îi va binecuvânta și va zice: „Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, și Asiria, lucrarea mâinilor Mele, și Israel, moștenirea Mea!”” (Isaia 19:21-25)

Probabil că suntem martori, sau vom fi, a ceea ce scrie Isaia mai sus. Probabil că acesta este un motiv în plus să ne rugăm pentru Egipt. Nu știu dacă veți avea vreodată posibilitatea să vizitați Egiptul, însă dacă o veți face, rog să nu vă uitați la culoarea pielii oamenilor de acolo. Egiptul și egiptenii sunt oameni care au fost folosiți de Dumnezeu, în decursul istoriei, pentru multe scopuri, deși există multe profeții și împotriva Egiptului. Dumnezeu, în dreptatea și mila Sa, printre sutele de nedumeriri pe care le avem acum și aici... a ales să ridice o laudă din inima unor oameni cu care noi poate nu vrem să avem vreodată de a face. Sper ca Cuvântul lui Dumnezeu să vă lumineze în ceea ce vă rugați și gândiți cu privire la Egipt - și nu numai. Mai jos vă redau un videoclip (disponibil la momentul postării) cu un grup mare de peste 70.000 de egipteni care laudă numele Domnului - poate chiar mai autentic și mai unic decât mulți dintre noi. Ei cântă despre Emanuel, cel care s-a născut în Betleem, care a venit să ne răscumpere din moarte și păcat. El este Domnul care este cu noi, fie că suntem români, evrei, egipteni, sau de oricare altă nație.