Cumpătați degeaba

Înainte de finalul anului 2019 oamenii își făceau tot felul de rezoluții. Pe unii din ei i-ai auzit probabil și tu, și eu, și alții - cu siguranță - că vor spune că în noul an - adică în 2020 - vor adopta un stil alimentar mai decent și vor fi mai stricți cu privire la anumite mâncăruri. Nu vreau să exagerez acum, dar nu au trecut nici 2 luni de atunci și rezoluțiile lor s-au cam dus ”pe apa sâmbetei”. Într-o zi de sâmbătă m-am pus să scriu și eu aceste câteva rânduri ca să mai treacă timpul... dacă tot stăm cu toți acasă acum cu restricțiile de călătorie, restricțiile de a fi mai multe persoane în public, etc.

Nu văd de ce nu au dat unii restricții mai mari și mai dure înainte de Crăciun. Atunci nu a spus nimeni la oameni să nu ia lucruri de care nu o să aibă nevoie. Acum nu le-a spus nimeni la oameni să nu ia mai mult decât au ei nevoie. Oare de ce se cred unii așa de cumpătați când e vorba de a fi exemple în societate?

Zilele trecute, bunul meu prieten Nicolae Geantă, care tocmai a ieșit din carantină, mi-a transmis un videoclip cu un tip (cred că era în România) care și-a stocat în casă cam 2 depozite de supermarket-uri. Avea în bucătărie câteva zeci de sticle de ulei de tot felul, făină, mălai, conserve, apoi în altă cameră apă minerală de aia bună, role de hârtie igienică, cutii de șervețele fără număr, în baie plin de detergent solid, lichid, paste de dinți, dezinfectanți, apoi s-a dus și pe balcon, avea câteva lăzi de mere, kiwi, în alte dulapuri zeci de cutii de conserve, borcane de fasole, alte role de hârtie iginenică, și undeva pe la finalul filmării a trecut individul și prin fața oglinzii să-l vedem. Nu a zis nimic pe timpul filmării, nu au zis nici copiii lui care erau în cameră și făceau un castel din cutiile de șervețele...

Am rămas uimit. Primul lucru care l-am făcut, fără să îmi dau seama, a fost să întreb pe prietenul meu de unde a avut tipul acesta așa de mulți bani. Numai sticlele de ulei din dulapurile lui din bucătărie costau cât salariul meu pe o lună! Ce să mai zic de restul lucrurilor...

Am dat filmulețul la alte persoane să îl vadă. Logic că și ei au rămas uimiți. Cineva chiar mi-a zis, ”de acolo ne putem face aprovizionare?” Am început să râd. Da, probabil că de la individul acesta ne-am putea face aprovizionare, dacă am știi unde se află și... știți voi restul.

Am fost la un supermarket să iau ceva de mâncare, care se terminase în casă la noi. Noi nu am făcut stocuri de alimente, nici de alte produse. Am luat în dățile trecute cât am știut că avem nevoie și nu am irosit banii pe lucruri care știam că ori nu aveam nevoie de ele, ori aveau să se strice și apoi să le aruncăm la gunoi. În timp ce mergeam printre rânduri să caut o pungă de jumătate de kg de făină măcar (că nu îmi trebuia mai mult), am observat că nu mai era deloc pe raft. Rămăsese doar eticheta cu prețul, iar în loc a fost adus ceva care nu se vindea în acel magazin, sau care era mult mai scump, dar nu făină. Am dat colțul acelui rând să văd măcar dacă există drojdie. Nici aia nu mai era. Un individ mai în vârstă, cu soția lui, împingeau un cărucior și au dat de o tipă care aranja lucruri pe un raft și au întrebat-o dacă știe ce altceva se poate folosi în loc de drojdie. Am fost și la raftul cu pâine, nici pâine nu mai era acolo. Nu mai era nici neagră, nici albă, nici integrală, nici uscată, nici lipii, nici arsă, nici cu cartofi, nimic!

Mai jos era zona cu produse de carne. Și acolo bătea vântul. De-odată auzim în stația din magazin cum o femeie anunța pe toți participanții din acel magazin că ”limita de produse este de 1 bax și este STRICT pentru uz personal!”

Atunci am văzut în fața mea un cărucior în care erau 8 kg de făină. M-am apropiat de căruț să mă uit ce mai luase, individul și-a lăsat acolo căruciorul nesupravegheat... fără să realizeze că produsele de la el din coș erau o momeală bună pentru alții din jur. Apoi a apărut repede de undeva și vroiam să îl întreb dacă știe ce să facă acum cu toate acele pungi de făină și dacă chiar avea nevoie de toate. Nu avea drojdie în cărucior. Vroiam să îl întreb dacă are acasă, sau dacă știe cum să facă aluat fără drojdie. M-am abținut. Tipul era un ”cumpătat” care își aproviziona isteria, nu magazia. (Probabil că o să îmi scrie unii mai ”cumpătați”, după ce vor citi aceste rânduri, că ”poate respectivul lua mai multe produse să ajute pe alții cu cumpărăturile”. Vă spun eu, nu arăta a genul de persoană care să facă lucrul acesta. Așa că puteți să îmi scrieți altceva.)

În ziua următoare am găsit făină. Am găsit și pâine. Drojdie tot nu am găsit! Vroiam să mă fi întâlnit acolo cu tipul acela să îi spun că, ”uite, bre, au adus pâine, e gata făcută! adu făina aia înapoi!” Ți-ai găsit. Nu avem cu cine discuta.

Au apărut în jurul nostru oameni cu tot felul de culori de măști pe față, toate puse în stil propriu. Unii și-au astupat gușa, alții bărbia, alți gura, alții doar nasul, alții aveau urechile astupate cu toate tipurile de căști posibile, audio și ne-audio... Ne uitam la ei și ne râdeam de parcă era un show live acolo în fața noastră.

Într-un autobuz, niște femei aveau mănuși chirurgicale pe mâini. Una nu avea mască pe față, dar avea mănuși, adică proteja ceva ce nu trebuia protejat. Pe ușile din fața autobuzelor erau puse anunțuri că ușa este blocată pentru măsuri de prevenție, și să se folosească celelalte uși. Culmea e că în autobuzul în care eram... nu era acea bandă de avertizare, și una din bătrânelele cu mănușile chirurgicale, înainte să ajungă autobuzul în stație, o vedem cum își aranja masca pe nas, pe bărbie, cum își plimba geanta dintr-o mână în alta și, paf, cu tupeu s-a dus ea să iasă prima, pe la ușa din față. Șoferul nu i-a deschis ușa, deși el era în cabina lui, protejat de un paravan cu niște geamuri. Ne-am uitat cu atenție la această individă ”cumpătată”, cum urla la șofer să îi deschidă ușa, parcă îi și făcea semne, ”nu vezi bă, că am mască și mănuși, nu te infectez, deschide-mi ușa ACUM!!!” Nu i-a deschis, a trebuit să coboare pe la ușa din mijloc. Rădeam, dar era de plâns situația aceasta...

Am văzut multe persoane zilele acestea care dacă le întâlneai în ”luna cadourilor” îi puteai număra pe degete câte plase aveau cu cadouri, cu nimicuri. Acum îi puteai număra tot pe degete câte măști purtau pe față, câte perechi de mănuși chirurgicale aveau trase pe mâini și cât de excesiv foloseau ei acum soluțiile de dezinfectat și șervețelele umede din magazine.

Acum a făcut, cumva, situația și evenimentele prin care trecem în martie 2020, ca această ”cumpătare” a unora să treacă la alt nivel. De-odată vedem că știu mai multe persoane din jur cum să folosească săpunul. De-odată vedem cum mai mulți știu să păstreze distanța la magazin și să nu se mai îmbulzească (că au văzut semnele de pe jos din magazin, sau că la intrare un body-guard le-a spus că nu au voie să intre decât după ce mai iese din populație...). De-odată am văzut că unii își dezinfectează și mănușile chirurgicale pe care le poartă pe mâini! Ce ilar poate fi!!!!!

Nu am văzut încă pe oameni să-și dezinfecteze urechile. Sau măcar să pună niște filtre peste ele. Pe ele le-au venit tot felul de informații aiurite că trebuie să golească magazinele. Pe ele au auzit că ei trebuie să cumpere tot și să nu mai lase la alții nimic în urmă. Pe urechile alea au auzit zvonuri și bârfe răspândite pe tot felul de site-uri pe internet și acum ei au stocat în mintea și inima lor nimicuri. Nu s-au dezinfectat de alea niciunul! Nu am văzut pe unul să fie mai diferit! Dacă ai strănutat și ți-ai pus batista sau șervețelul la nas, toți din jur te evită. În decembrie toți îți urau ”sănătate”, dacă te auzeau strănutând. Acum toți fug de tine! Halal așa sănătate!

E normal să fugă pentru că și-au dezvoltat în câteva zile un instinct banal de a fi cumpătați degeaba. Ei să fie aprovizionați, alții nu. Ei să fie pe prima pagină. Ei să fie aplaudați, restul să fie de evitat. Nici nu știi care din jur - cu mască sau fără mască - ar putea fi un purtător de lucruri ascunse. Nici nu știi care din jur - cu mănuși sau fără mănuși - ar fi putut să fi pus mâna pe ceva necurat. Și chiar în izolare forțată sau neforțată, în carantină sau libertate, caracterul nostru trece la alt nivel acum. Peste câteva zile vom vedea sistemul de sănătate la alt nivel. Farmaciile vor ajunge la un alt nivel. Magazinele vor fi la alt nivel. Oamenii sunt deja la alt nivel de abordare, de salut, de socializare. Pentru că acum este momentul când ce este de scuturat se scutură, și ce este de clătinat se clatină. Dacă s-ar da cu sita și s-ar cerne toate și pe toți... probabil că o să rămână câțiva care nici măcar nu s-au găndit să fie cumpătați, sau să fie o umbră în jur degeaba. Despre ăștia însă nu o să scrie nimeni nimic... pentru că nu i-a scos nimic în evidență și nici nu s-au scos pe ei înșiși. Vedeți-vă în continuare de treabă. Mai târziu o să apreciați pe cei din jur după ce nu o să îi mai aveți printre voi. Și totul a început de la baxul ăla de făină care l-ai luat tu de la magazin, și acum probabil că a făcut viermi și mâine o să îl dai la gunoi!