Cu ce literă se termină numele tău?

Astăzi de dimineață m-am trezit cu acest titlu în cap. Am mai avut o experiență similară - tot într-o duminică, nu știu dacă era tot luna mai sau altă lună din an - și am interpretat atunci diferit acel incident. Ca să nu vă las într-o oarecare ”ceață” (cum fac unii care încep să povestească ceva interesant și nu termină povestirea și restul discursului te-au cam pierdut din cauza acestei ”întâmplări neterminate”), vă voi relata prima experiență, după care vom purcede cu postarea interesantă - zic eu - de astăzi.

În duminica aceea m-am trezit cu un nume în cap. Nu îl cunoșteam, nu știam la cine se referă, deși îl mai auzisem anterior. Începusem să îmi fac tot felul de idei și de gânduri. Oare trebuie să mă rog pentru cineva cu acel nume? Interesant a fost că am primit atunci doar un nume, nu și prenumele acelei persoane. Și altă chestie a fost că... acel nume nu era unul obișnuit, nu era unul de la noi, de la români.

OK. Nu vă mai țin în suspans. Numele care l-am primit atunci în vis, sau poate în somn, nu știu cum este mai bine să mă exprim, era ”Joe”. Nu mă gândeam la napolitane atunci - pentru cei care cunoașteți brandul acesta. Pur și simplu am primit acest nume și apoi... pauză. Am început să mă rog și, la slujba de biserică de atunci am fost pus să aduc un îndemn la rugăciune pentru adunarea de creștini pe care o frecventam în acea perioadă. Am simțit atunci, în timp ce le dădeam la acei oameni prezenți la biserica respectivă, că Dumnezeu vrea să ne rugăm pentru anumite persoane și să îi cerem Lui specific numele acelor persoane. A fost un îndemn la rugăciune mai paradoxal.

Nu știu ce au înțeles acei oameni atunci. Mă întrebam chiar înainte de slujbă ce să însemne acel nume, de ce l-am primit, ce trebuia să fac cu el. Nu am primit nici o explicație atunci...

Astăzi - ca să revenim la experiența prezentă din această a doua duminică din mai 2020 - am primit o serie de nume, toate se terminau cu o anumită literă și parcă ceva îmi spunea să caut însemnătatea și istoricul acelor persoane.

OK. Acum chiar că o să vă țin puțin în suspans. Am mai scris în trecut articole despre nume, pe care vi le recomand să le parcurgeți și probabil că o să vă explice ceva din ceea ce veți citi în continuare, le redau mai jos, să vă fie mai ușor de găsit:

- Dacă numele tău e numele unui uragan recent... - articol postat  în octombrie 2017, în care am descoperit că oamenii de știință au dat nume de oameni la fenomene ale naturii... și am făcut oarecum o aluzie că... dacă întâlnești persoane cu acele nume... oare vor fi precum uraganul care îl reprezintă sau nu?

- Dacă numele tău este Noe, ai pune lumea pe jar - articol postat în mai 2014, a fost anul în care a apărut și filmul Noah, interpretat destul de bine de actorul Russell Crowe, un film care a primit o mulțime de nominalizări, dar care nu era relatarea din Biblie despre viața lui Noe, ci o interpretare a regizorului în care a pus în scenă, în ideologia sa, viața lui Noe în perioada unui eveniment apocaliptic (cum descriu cei de la IMDB) al inundării pământului cu apă. În acest articol am discutat despre popularitatea acestui nume și caracterul lui Noe din Vechiul Testament.

- Blestemul nebinecuvântării Numelui Domnului - articol postat în august 2010, unde am discutat despre felul cum a fost și este încă folosit numele Domnului și felul cum trebuie să abordăm noi numele Domnului.

- Dacă pe Maria nu o chema Maria... - articol postat în august 2017, unde am descoperit, printre altele, că oamenii au reușit să facă sărbători aproape pentru fiecare caracter din Sfânta Scriptură, deși Biblia interzice categoric sărbătorirea, adularea sau închinarea la alte persoane în afară de Persoana Creatorului cerului și a Pământului. În cadrul acestui articol am tratat mai multe aspecte despre Mariologie și închinare în general și faptul că... Maria (mama Mântuitorului, căci la ea făceam referire, deși în Biblie există multe persoane cu acest nume, sau ”Miriam”, cum este mai corespunzător să scriem) era... penticostală pentru că ea a fost în camera de sus, alături de ceilalți ucenici atunci când au fost botezați cu Duhul Sfânt.

- Alege-ți eroul care te va reprezenta restul vieții - articol postat în februarie 2012, unde am prezentat în contrast 2 personaje din Biblie care sunt prezentate în multe biserici cu ocazia Sărbătorii Paștelui, Simon Petru, care s-a lepădat de Mântuitorul, și Barabas, care a primit eliberarea în locul crucificării. Am făcut o paralelă între aceste personaje pentru a ne identifica personal cu eșecul și cu rezultatul final al vieții lor.

- Predicatul Predicator / sau cine e de fapt Iuda Iscarioteanul - articol postate în noiembrie 2010, unde am discutat în mare parte despre personajul Iuda Iscarioteanul, despre care nu se prea predică în biserici - eu, culmea, am avut ocazia să predic acest mesaj, a fost ultimul meu mesaj la biserica unde am crescut și unde am fost botezat în apă - și de la care am putut observa ambiția, moralitatea și falsa lumină pe care el o răspândea în jur, materialul este bine documentat și prezintă pe Iuda din mai multe puncte de vedere.

- Dacă Toma ar fi fost credincios - material postat în aprilie 2020, unde am discutat despre aparițiile lui Toma Geamănul în Noul Testament, o scurtă incursiune în viața sa, alături de ucenici, de Mântuitorul. De fapt despre Toma am avut un mesaj pe care l-am predicat o dată, dar nu am mai găsit manuscrisul, așa că a trebuit să fac în aprilie 2020 o repunere în scenă a acestui personaj.

- Un Om numit Isus - o serie de mesaje postate în perioada aprilie - mai 2014, unde am tratat persoana și caracterul Mântuitorului din 10 ipostaze din cadrul Evangheliilor, o încercare de a demonstra, dacă pot folosi acest cuvânt îndrăzneț, că Isus Hristos și caracterul Său este esența Creștinismului. De fapt despre El am scris mai multe materiale, practic viața, moartea și învierea Lui au influențat viața noastră de creștini în decursul istoriei.

- Pastorul tău poartă (vreun) cuțit? - un articol îndrăzneț postat în septembrie 2015, material adaptat dintr-o predică a unui profesor de istorie creștină, unde sunt prezentate în contrast 3 tipuri de lideri - Moise, Aaron și Iosua - în raport cu responsabilitatea și moralitatea lor, așa cum apar ei prezentați în Vechiul Testament; țin să vă menționez că acest articol este strâns legat, oarecum ține de contextul din Iosua 5:1-5, unde Dumnezeu îi cere lui Iosua să ascută cuțite pentru a tăia împrejur pe poporul lui Dumnezeu care a ieșit din Egipt, pentru a face circumcizia acestora, un aspect pe care Moise l-a ignorat și a avut consecințe. (Apropo, am avut ocazia ”nefastă” - dacă pot să spun așa - să predic acest material într-o biserică din România; după terminarea mesajului pastorul nu m-a mai privit cu aceiași ochi... și nici anumite persoane din familia mea... așa că dacă v-am făcut curioși, mergeți la articol și citiți-l, o să vă dați seama ce ”puncte sensibile” am atins acolo; probabil că a fost prea tare pentru unii, motiv pentru care nu o să auziți predici din acest pasaj în prea multe biserici - dacă mă înșel, vă rog să mă corectați printr-un comentariu, eventual să îmi dați link la predică din acest pasaj și atunci voi face o corectare la materialul acesta...)

Am mai scris și articole despre anumite persoane din Biblie, cum ar fi ”Cei mai buni 5 bărbați din Biblie”, articol scris de Mark Woods, postat de mine în noiembrie 2015, unde autorul vorbește despre elemente de caracter și curaj ale lui Moise, Boaz, Elcana, Paltiel și Osea. Un alt articol - pentru care am fost foarte greu criticat și apostrofat - este tot despre niște persoane din Biblie, articol scris de bunul meu prieten Lee Grady, ”De unde știu că David și Ionatan nu erau homosexuali?”, material postat în iunie 2013, în care autorul (de la care am primit acordul în scris să folosesc materialul său, deci a fost o adaptare/traducere a ceea ce a publicat el anterior) a subliniat ce înseamnă prietenia biblică și felul cum societatea noastră a denaturat și a demoralizat această virtute.

Astăzi am primit în minte 3 nume, de multe dintre ele am scris anterior, așa că nu mai trebuie să o lungesc acum prea tare. Toma, Luca, Iuda. Toți trei au numele formate din 4 litere (în limba română) și toate se termină cu... litera A la final, ceea ce în limba română, din experiența mea personală, este aceiași literă... ca la majoritatea numelor românești de femei.

Am consultat site-ul Behind the Names (vi-l recomand, oferă o definiție clară a numelor biblice și nebiblice, sau cum doriți să le numiți, și prezintă etimologia și istoria numelor de persoane din istoria omenirii, precum și popularitatea acelui nume în lume) și am parcurs pe rând cele 3 nume de mai sus pentru a afla definiția lor, și le voi prezenta mai jos pe scurt:

LUCA - este termenul în românește de la latinescul Lucas, care provine de la numele grecesc Loukas, care înseamnă ”din Lucania”, o regiune din sudul Italiei, a cărei însemnătate nu se cunoaște cu certitudine. Luca a fost un doctor ce a călătorit în compania Apostolului Pavel. Conform tradiției, el a fost autorul celei de-a treia evanghelii și a cărții Faptele Apostolilor din Noul Testament. Probabil că el era de etnie greacă. A fost și este considerat un sfânt de multe denominații creștine. Datorită renumelui său (adică a reputației sale), acest nume a devenit comun în lumea creștină (sub diferite forme), în engleză sub forma de Luke a fost folosit încă din secolul 12 alături de forma sa în latină, Lucas. Un personaj faimos dintr-un film popular a purtat același nume, Luke Skywalker din cadrul filmelor Star Wars (Războiul Stelelor) începând cu anul 1977 (sursa). La noi în țară se presupune că a fost al 19 lea nume dat copiilor (în 2009), și ar fi preluat din forma sa din italiană, Lucas, nume purtat de un sculptor al Renașterii din Florența (sursa).

TOMA - este forma grecească a numelui aramaic ”Ta'oma'” (am scris cu caractere latine, să vă fie ușor de înțeles), care înseamnă geamăn. În Noul Testament acesta este numele unui apostol. Când el a auzit că Isus a înviat din morți, el a pus inițial sub îndoială relatarea, până ce Isus i s-a arătat și el a examinat singur rănile Lui. Conform tradiției el a fost martirizat în India. Și numele lui a avut un renume, fapt pentru care a devenit folosit în mod general în cadrul lumii creștine. În Anglia, spre exemplu, numele a fost introdus de normanzi și a devenit foarte popular datorită Sfântului Thomas Becket, un arhiepiscop de Canterbury din secolul 12, care a fost și martir. A fost unul din primele 5 nume cele mai comune la englezi în perioada secolelor 13-19 și a rămas la fel de consistent în popularitate până astăzi. Printre persoanele cele mai renumite care au purtat acest nume putem menționa pe Thomas Jefferson, al 3 lea președinte al Statelor Unite ale Americii (1743-1826), sau Thomas Edison, inventatorul becului cu filament, printre altele (1847-1931) (sursa).

IUDA - este din forma greacă (Ioudas) a cuvântului evreiesc Judah (laudă) și este numele a câtorva caractere din cadrul Noului Testament, inclusiv mârșavul Iuda Iscarioteanul, apostolul care l-a trădat pe Isus la autoritățile evreiești pentru o sumă de bani (sursa). Este interesant de menționat aici că site-ul Behind the Names nu indică altceva în plus la acest nume, nici popularitatea sa, nici folosirea sa, nici vreo altă descriere, motiv pentru care vă recomand să citiți articolul la care am făcut referire mai sus, despre Iuda Iscarioteanul, însă vreau să adaug nota că acel articol nu vorbește despre etimologia numelui ”Iuda”, ci despre persoana și caracterul lui Iuda Iscarioteanul; așa cum știm din Noul Testament; și Toma se presupune că ar fi fost numit ”celălalt Iuda” (presupus a fi fratele lui Isus, cel care a scris și epistola către Iuda), deși în Noul Testament apare ”celălalt Iuda” ca fiind fiul unui anume Iacov. Dacă ne uităm, totuși, la numele de Iuda, așa cum apare el în Vechiul Testament (vorbim din punct de vedere etimologic acum), avem o definiție interesantă: provine de la evreiescul Yehudah, care probabil că este derivat din cuvântul yadah, care înseamnă ”laudă”. În cadrul Vechiului Testament Iuda este al patrulea dintre cei 12 fii ai lui Iacov (mama sa era Lea) și strămoșul tribului cu același nume. O explicație pentru acest nume este dat în Geneza 29:35 (”A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu; și a zis: „De data aceasta voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda.”). Tribul său a format eventual Împărăția lui Iuda în partea de sud a Israelului. Regele David cât și Isus au fost printre descendenții săi și a soției sale, Tamar. Se spune că acest nume de ”Iuda” a fost purtat de Iuda Macabeul, preotul evreu care s-a revoltat împotriva regulii seleucide din secolul 2 î. Hr., așa cum apare menționat în Cartea Macabeilor (apocrifă). Acest nume apare în limba engleză în Vechiul Testament sub forma ortografică Judas (Iuda în românește) și Jude (înseamnă tot Iuda) (sursa).

Mi-am pus întrebarea, după ce am descoperit cele 3 înțelesuri... de ce tocmai aceste nume? De ce se termină cu litera A, care este cea mai comună terminație a numelor feminine din limba română? Au fost ei oare influențați de mamele lor, cum a fost Iuda în Vechiul Testament, așa cum am spus mai sus în citatul din Geneza 29:35?

Un lucru este cert aici. Toți acești trei oameni au venit pe nume născuți de o femeie, logic. Faptul că la noi în limba română numele lor sunt formate toate din 4 litere și au toate terminația A nu înseamnă nimic.

Dar poate Dumnezeu a vrut să îmi comunice ceva legat de aceste nume, sau pentru cineva care poartă unul din aceste nume.

Una dintre primele sarcini pe care Dumnezeu le-a încredințat lui Adam a fost aceea de ”a da nume”. Deci el a împlinit o sarcină din partea Creatorului (Geneza 2:19 spune că ”Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele”, sublinierile îmi aparțin). Și toată Biblia este plină de ”numele lui a fost”, sau ”i-a dat numele”, etc.

Este clar că acesta reprezenta identitatea. Totuși, știm că unii și-au asumat o altă identitate pentru a fura o binecuvântare (Iacov ia numele fratelui său Esau, de la care a cumpărat dreptul de întâi născut spre a beneficia de binecuvântarea tatălui său - Geneza 25-27).

Dar au fost momente când Dumnezeu a schimbat numele anumitor persoane în Sfânta Scriptură, și putem concluziona că acest gest are de a face și cu schimbarea caracterului (un exemplu vă dau doar, Iacov primește numele de Israel în Geneza 32:28 - ”Apoi a zis: Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor”; acest ”gest” apare repetat și în Geneza 35:10, sublinierile din text îmi aparțin).

Și la final vreau să concluzionez cu faptul că aceste nume nu doar că prezintă o identitate și un caracter, dar și oglindirea ființei Creatorului. Iată ce declara Apostolul Pavel:

”…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:14-21, sublinierile din text îmi aparțin)

Dacă numele tău se termină cu o literă care nu apare la alte nume, sau care apare la nume ce sunt de obicei date femeilor... poate că îți vei aminti data viitoare de acest articol. Motiv pentru care sublinierile din pasajul de mai sus le voi repeta din nou pentru tine, fie că te numești Luca, Iuda sau Toma, sau oricum te-ai numi tu:

• Dumnezeu să te întărească în putere fizică și spirituală
• Să locuiască din belșug în tine Hristos
• Să ai credință puternică în Dumnezeu
• Să cunoști, să experimentezi și să trăiești zi de zi, oră de oră, minut de minut, secundă de secundă dragostea și plinătatea lui Dumnezeu

Dacă ceea ce ți-am urat mai sus nu a cuprins toate, Dumnezeu poate completa ceea ce știe că tu ai nevoie sau ceea ce eu poate am omis sau uitat. 

NOTĂ: Dacă folosiți acest material sau îl citați în altă parte, este obligatoriu să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.[no-sidebar]