Nu mai avem spor la muncă...

Anii aceștia se definesc tot mai mult termenii și noțiunile pe care le știam de mult a fi ceva fundamentat în viața de zi cu zi, în societate, în cotidian. Unul dintre acestea a fost munca. Odată cu pandemia prin care am trecut, și încă mai suferim consecințele ei, am înțeles ce înseamnă să muncești de acasă. Eram obișnuiți cu munca la birou, pe teren, în fabrică, la uzină, pe șantiere, în subsol, la înălțime, în frig, în căldură, în focuri, în nu mai știu unde să mai numesc locuri de muncă. Nu toți au fost nevoiți să își modifice locația de desfășurare a muncii lor obișnuite în muncă de acasă, sau invers. Probabil că după ce au văzut mulți că se poate lucra bine și de acasă - dacă nu au și copii, desigur - au realizat că mai fac niște economii.

Economiile acestea au creat la unii și speranțe pentru cei care... încă au rămas... ”în câmpul muncii”. Așa se face că zilele acestea am auzit de cele mai multe aberații legate de muncă și de banii primiți de unii pentru niște condiții poate puțin mai diferite, poate puțin mai dificile, poate mai puțin greoaie și mai cu efecte decât cele ale noastre, cei care poate lucrăm la un birou, sau într-un loc fix, care să nu implice deplasări în alte localități, sau alte tipuri de deplasări. Au avut unii sporuri de confidențialitate, de calculator... și azi am auzit-o și pe cea mai cea... trăznită - spor de praf.

Da, ați citit corect, este vorba de spor de praf și condiții vătămătoare, care este undeva în jur de 2500 RON (doar acest spor, nu tot salariul acestei persoane). Asta este egal cu 11,68 alocații de copii care merg la școală. Și asta doar că are nițel de praf la birou, pentru că lucrează la birou persoana care beneficiază de acest spor. Minunat, nu?

Probabil că veți sări cu toți în sus când veți citi aceste rânduri și cu certitudine că vă veți minuna cum se poate ca în România din prezent cineva să încaseze bani pentru că îi e lene să șteargă praful, sau să dea cu aspiratorul în acea încăpere, dar nu îi e rușine să încaseze această sumă de bani. Cu suma asta de bani poți face multe lucruri în România lovită de pandemie. 

Adică să vă uitați doar la alții la care le plătește statul - din banii noștri, ai contribuabililor, doar nu din banii altora, logic! - chiria și mâncarea... și ei toată ziua nu fac mai nimic. Stau doar în uniformă și execută și ei niște ordine, sau mai consumă combustibilul aiurea la mașinile din dotare, și vai, cât ar mai trebui să mai adaug eu la lista asta.... 

Anul acesta - 2021, în caz că veți citi acest articol în altă perioadă ulterioară postării lui - conducătorii țării noastre s-au decis că au nevoie de un buget să pună țara pe roți și să nu devenim codașă. Pe vremea comunismului eram mereu fruntași, și nu știu câți luau atunci sporuri așa de mari... din câte îmi amintesc eu... fiecare primea un salariu egal cu munca depusă, apoi se mai adăuga vechimea în câmpul muncii, un mic plus pentru condiții dificile de muncă și tot așa. Acum? Acum și-au pus unii idei pe foaie și încasează bani nemeritați! Au vrut unii din învățământ să ceară spor de radiație pentru că au făcut școala online în fața unui computer. Nu s-a plâns nimeni până acum că vrea spor de smartphone, că zilnic vedem în autobuze - pentru cei care mai folosesc mijloacele de transport în comun, desigur - cum stau toți pe telefoane și butonează... bruiază... și nu realizează că au și alți participanți în jur pe care poate îi deranjează - pentru că nu știe să folosească niște căști, să fie liniștiți și să îi respecte pe toți ceilalți din jur. Vă mai aduceți aminte de articolul meu ”Identificat drept... neidentificat”? Acolo scriam acum 2 ani de zile despre cât de nesimțiți sunt unii în autobuz... și că ei au ”spor la prostie”. 

Analizând toate acestea... am tras concluzia că nu se mai merită să urezi cuiva ”spor la muncă” - un salut, sau o urare, pe care obișnuiam să o adresăm apropiaților, prin care le doream să aibă o zi bună la muncă, să le meargă bine, să nu aibă reclamații, să nu aibă clienți obraznici, să aibă vânzare bună, să fie productivi, să le stea bine mâncarea de la pauza de prânz, să nu se sufoce de cald vara, să nu rabde de frig iarna... și acum cu pandemia asta... să nu se infecteze cu ceva. Era frumoasă urarea... dar... 

Nu mai putem spune ”spor la muncă” pentru că o să ne gândim că ce sporuri ar lua acea persoană și probabil aș face repede o comparație cu PIB-ul României, cu alocațiile copiilor, cu pensiile nenorocite din România, cu faptul că și cerșetorii fac mai mulți bani decât noi... și nu ia nimeni în seamă asta. Oarecum suntem forțați de circumstanțe - asta după ce am fost conștientizați că au avut unii ”sporuri nesimțite”, că noi am fost, de fapt, defavorizați oarecum. Nu pentru că nu am știut să ne impunem, că nu am știut să ne cerem drepturile... dar am creat o societate unde unii fac același tip de muncă cu bani diferiți. Ceea ce ne face să exclamăm vehement: NU-I CORECT!

Logic că nu este corect. Așa că nu vă mai urez ”spor” la muncă, sigur o să interpretați acum anapoda totul. O să vă urez să vă deșteptați la locul de muncă. Să vă analizați poziția pe care o ocupați. Să vă faceți o introspecție și să vedeți de ce alți merită și tu nu... și ce fac ăia mai mult ce nu faci tu. Pentru că gradul de mediocritate nu a dus pe nimeni la excelență, la a fi deasupra liniei de plutire... și, de ce nu, să fi lăudat de șeful sau șefii tăi. Nu a venit timpul să ne gândim la sporurile din câmpul muncii, ci a venit momentul să ne gândim de ce primim ceea ce primim pentru munca depusă și dacă merităm sau nu, mai mult sau mai puțin, și dacă ne implicăm... sau ne urăm singuri spor la muncă. Probabil că ar trebui să avem spor la istețime, spor la îndemânare, spor la iscusință, la calcule, la atitudine. La asta da, cred că ar merge. Iar dacă vom primi ceva extra la salar pentru că noi am făcut ceva mai mult decât partea care ni se cere, să fim mulțumitori, așa cum ne cere Sfânta Scriptură: ”Felul vostru de viață să fie fără iubire de bani! Fiți mulțumiți cu ce aveți, pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi lăsa, și nicidecum nu te voi părăsi!”” (Evrei 13:5, NTR)

De ce să fii mulțumitor când vezi că la alții din jur le merge mai bine? Pentru că împlinești Scriptura, care spune: 

”Să știi că în zilele de pe urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, aroganți, blasfemiatori, neascultători de părinți, nemulțumitori, lipsiți de sfințenie, fără afecțiune, neînduplecați, calomniatori, neînfrânați, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nesăbuiți, încrezuți, iubitori mai degrabă de plăceri, decât de Dumnezeu, având o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Ferește-te de aceștia!” (2 Timotei 3:1-5, NTR, sublinierile din text îmi aparțin).