Punga de chipsuri
Cu ceva timp în urmă am primit într-o aplicație a unui magazin o reducere la o pungă MARE de chipsuri. Părea destul de tentantă ”recompensa”, așa că am pornit spre magazin să o revendicăm. Erau N tipuri de chipsuri la raft, dar numai una singură era cea care era la oferta respectivă în aplicație. Pe același raft am găsit punga, dar nu corespundea gramajul care era menționat în ofertă. Așa că am început să căutăm printre cutii. Am avut ceva de lucru acolo...E ciudat că prețul era corect la ambele pungi de chipsuri, dar una avea 80 de grame mai puțin decât cea din aplicație - era vorba de o pungă MARE de chipsuri de 280 grame, ca să știți la ce mă refer aici. Pungile standard au de obicei 45-50 grame, dar sunt pungi mari, iar atunci când le deschizi, jumătate sunt cu... aer. Asta mare de la promoție era de 280 grame și avea un discount de 50%.
În cele din urmă am găsit punga și ne-am îndreptat spre case să achităm și să plecăm acasă, unde aveam să o devorăm. Culmea culmilor e că deși erau mai multe tipuri de chipsuri, noua ne-a fost oferită doar cea cu... sare. Adică vă imaginați ce fel de ofertă minunată ne-a oferit acel magazin. Chipsurile au fost bune, ce să zic. S-au terminat repede. Noi oricum nu cumpăram niciodată acel tip de chipsuri, și mai ales acel gramaj, mi se pare prea mare prețul... și nu sunt aroma preferată de noi.
Atunci când guști diferite tipuri de chipsuri ai așteptarea de la ele să fie bune - logic, doar nu cumperi ceva și apoi să aibă gust de altceva, nu de ceea ce este pe cutie, nu? - să fie ieftine și să fie și multe. Doar că astea 3 aspecte nu prea o să le vezi niciodată. Sunt parțiale în cadrul unei oferte. Și chiar dacă găsești o ofertă care să le aibă pe toate, nu este o marcă ”de top”, sau nu are un gust atât de ”fenomenal” să te dea pe spate.
În viața creștină avem de a face cu oameni care sunt la fel ca chipsurile. Ăia care sunt în poziții înalte îi pot compara cu pungile de chipsuri care apar doar în reclamele de la TV, online, etc., și pe care le găsești de obicei la raft la ”cel mai mare preț”. Sunt atrăgătoare, au și bannere de prezentare, concursuri la N produse cumpărate, sau coduri ascunse nu știu pe unde... numai să te facă să le cumperi. Așa că acești ”prelați” din funcții înalte sunt similar cu aceste pungi de chipsuri - ai așteptări MARI de la ei, vrei să te facă să te simți bine și să poți reveni la ceea ce predică ei. Doar că mai dai de unii - se pare că tot mai mulți sunt acum așa... - care nu mai au ”gustul bun”, pentru că citim sau auzim despre ei pe la știri, ziare, postări pe internet că... au făcut nu știu ce prostii și încet, încet renumele lor este pătat.
Recent am cumpărat o pungă cu chipsuri cu gust de cașcaval pentru că nu am găsit în magazinul cu pricina un anumit tip de biscuiți sărați pe care îi îndrăgeam. Am desfăcut punga și am început să-i gust. Se sfărâmau în mână, aveau puțin gust de cașcaval dar mă pișcau pe buze, deși nu conțineau condimente picante. Am rămas puțin ”șocat” de această experiență unică - tocmai de la această pungă de chipsuri am decis să scriu postarea de azi. Pentru că una scria pe pungă... și în realitate... era cu totul altceva. M-a lăsat cu un gust ”amar” această experiență.
Ca de altfel experiența cu mulți creștini din poziții înalte. Obișnuiam să îi îndrăgesc, să văd ce stil minunat de predicare au, ce fel frumos de a prezenta lucrurile din Scripturi, și apoi să aud chestii mai puțin plăcute despre ei chiar din gura lor, sau din felul lor de a fi. Pe unii i-am auzit că au fost arătați cu degetul de autorități că ar fi colaborat cu securitatea și până în zilele de astăzi ei sunt încă în pozițiile înalte din conducerea unei biserici și ei nu au avut niciodată ”îndemnul” (să nu zic ”responsabilitatea”) să se retragă pentru că ”au fost ceea ce nu scria pe etichetă”. Pe unii dintre ei am auzit că și-au plagiat lucrările de licență și pe baza lor au primit niște titluri, niște posturi înalte... și când aflăm și noi realitatea, ei țin cu dinții de acel post. Păcat. Păcat că dau un exemplu de ”chipsuri eronate”. Pe față arată că ar fi ”o reclamă atrăgătoare”, și când guști de fapt din ei, din caracterul lor, din ceea ce sunt ei de fapt... te pișcă, te face să te simți rău, îți dă senzații de vomă sau greață.
Cu produsele pe care le identificăm a fi drept neconforme cu eticheta noi avem dreptul să le returnăm și să facem o sesizare la autoritatea de protecție a consumatorului... și magazinul cu pricina este ”atenționat”, avertizat, poate chiar și amendat. Dar cu cei din ”poziții înalte” care nu mai sunt ”ceea ce scrie pe etichetă” cui îi mai ”sesizăm”? La care autoritate? Că deși auzim scris sau spus despre ei pe diferite canale media, ei se ascund după deget, neagă realitate, făuresc alte povești să își protejeze ”brandul” - care nu este altceva decât persoana lor, ceea ce sunt ei de fapt atunci când nu îi vede nimeni, sau poate când sunt în fața mulțimilor - și se folosesc de influența lor și a ”fanilor” lor să-și apere renumele, poziția și rangul.
Puteau fi pur și simplu sinceri și să se retragă, așa cum am auzit în N cazuri cum anumite magazine au decis să retragă de la raft anumite produse care s-au depistat a fi ”neconforme”, poate chiar ”infectate” sau chiar dăunătoare consumatorilor.
Cu pungile de chipsuri care nu mai îți plac știi ce ai de făcut - nu le mai cumperi, logic.
Dar cu cei din ”poziții înalte” care sună precum ”cele mai bune pungi de chipsuri” (că au gust, mesaje crocante, ispititoare, etc., la fel ca reclama de la chipsuri - de ce credeți că folosesc această aluzie aici?) ce trebuie să facem?
Nu mai ”investești” nimic în ei, îi lași ”la raftul” la care sunt și mergi mai departe - logic! Da, dar rămâi cu gustul amar după ei... și ăsta nu trece cu o simplă clătire a gurii... pentru că acțiunile și faptele lor, care au început să vorbească mai tare decât cuvintele lor dulci... nu trec așa precum ar trece din gură gustul ”aiurea” de la niște alimente ”neconforme”.
Există în societatea noastră actuală persoane care fac lucruri fără ca ei să-și dea seama. Dacă nu le-a plăcut de ceva sau de cineva, încep să facă ”reclamă negativă” acelui lucru sau acelei persoane. Când ți-a plăcut de un lucru spui, probabil, la apropiații tăi despre experiența ta, dar poate ești mai reținut... că nu știi cum vor acționa ei, ce gusturi au ei, etc. Dar când vine vorba de o persoană care ți-a lăsat un gust amar... oare nu ar trebui să faci la fel? Eu cred că da, doar că nu mulți au învățat chestia asta. Dacă nu ți-a plăcut de ceva sau de cineva... nu trebuie să ”trâmbițezi” la toată lumea preferințele tale de gust bun sau de gust prost. Poate gustul ăla prost e gust bun pentru alții, așa că... ”lasă punga de chipsuri și mergi mai departe”.
