Cât de mult poți să-i asculți pe oamenii din jur când ești într-un mijloc de transport?
Călătoresc destul de frecvent cu autobuzul. De fapt am fost forțat să o fac pentru că era singurul mijlocul de transport pe care mi-l permiteam și cu care ajungeam la muncă - depindeam de el. Uneori, ca să scap de anumite chestii din autobuze/troleibuze... alegeam să merg pe jos, dacă distanța nu era foarte mare. Și dacă ați călătorit în România cu autobuze sau troleibuze, precum cel din fotografia alăturată - unde le mai sărea uneori captatoarele că se grăbea șoferul să intre mai repede în stație, sau să se încadreze în orarul prestabilit pentru linia lui - sunt sigur că ați întâlnit sau veți întâlni ceea ce vă voi descrie mai jos.
Să spunem că ai urcat într-un autobuz sau troleibuz decent, și ai de mers câteva stații bune. Dacă ai nimerit să prinzi loc pe scaune undeva, să te simți privilegiat. Asta pentru că sunt mulți oameni care râvnesc la locurile unde să stea în autobuz, dar ei nu râvnesc niciodată să își cumpere bilete, abonamente, și tot ei sunt ăia cu gura mare.
Mi se pare incorect - că nu suntem în Luxemburg, unde transportul este 100% gratuit - să te urci într-un mijloc de transport în comun și tu să-ți bați joc de toți din jur. Sunt unii care au abonamente mai scumpe decât simpla călătorie pe care ți-ai fi putut-o achiziționa, așa că ar trebui să fi urecheat dacă ai avut tupeul să urci și să călătorești fără titlu de călătorie. Și dacă ai gratuitate, măcar anunță pe toți din jur să știe, ”Am gratuit pe transport! ca să știți, nu de alta...”
Apropo de gratuitatea pe autobuze. Au fost zile când s-au făcut teste pe niște mașini noi și în ziua aia am avut transportul gratuit - o informație care se anunțase anterior în nu știu ce site/ziar/tv local. Și în ziua aia am văzut - culmea culmilor! - pe cele mai multe persoane care voiau să își valideze titlul de călătorie și lumea din jur le spunea: ”E GRATUIT ASTĂZI!!!!” Pentru unii dacă ar fi tot timpul anului ar fi bine.
Faza secundară cea mai neplăcută este când o astfel de persoană fără titlu de călătorie se urcă în mijlocul de transport și miroase urât. Vă mai spuneam într-o postare de anii trecuți că în Metroul din București am văzut o reclamă mare și clară: ”dacă nu ai bilet, o să fi amendat; dacă nu te-ai spălat/dat cu deodorant, îi amendezi pe ceilalți din jur!” Probabil că sloganul ăsta trebuie să fie pus în toate mijloacele de transport - fie că vorbim de microbuze, autobuze, troleibuze, trenuri, metrou, avion, telecabină, etc. Și așa și este! Când tu vrei să călătorești undeva și se așază lângă tine cineva care pute, nu mai poți să îți continui călătoria, oricât ai avea nasul de înfundat. Dacă ai deschide geamul... o să sară toți din jur să îl închizi că... ”e curent”.
Așa. Am pus cadrul. Acum să punem și contextul. Pentru că atunci când călătorești mai multe stații... vrei, nu vrei... trebuie să auzi... fără să vrei, pe ceilalți din jur. Sunt unii care nu știu să folosească la telefoanele lor căștile și ne obligă pe toți să ascultăm la gunoaiele și porcăriile de pe telefoanele lor. Și mai sunt și cei care vorbesc tare, sau vorbesc prostii, sau vorbesc mult și prost.
De ăștia vreau să vă trăncănesc acum și eu. Pentru că este un fenomen pe care l-am observat destul de frecvent la noi în România. Când eram în perioada așa-zisei pandemii... îi vedeai pe oameni cu măștile pe față în autobuz, dar nu știai care vorbește, că nu se prea vedea care vorbește. Pe vremea aceea își cam ținea lumea gurile închise. Când s-au terminat cu măștile, au început să caște unii fără să mai ducă mâna la gură, să vorbească tare, de parcă noi am fi surzi, ori ar vrea intenționat să ne facă și pe noi conștienți de toate prostiile care le scot pe gura lor.
Și întrebările apar apoi în cap. Și o să le enumăr și eu mai jos pentru că astăzi chiar am avut parte de un alt ”episod” din sezonul ”trăncăneală din autobuz” - o producție românească 100%, cu buget redus și efect... de te doare capul!
- Cât trebuie să îi asculți pe cei care vorbesc în autobuz?
- Oare trebuie să intervii și tu să faci adăugiri, corecturi, ori rectificări?
- Oare persoana care vorbește în autobuz nu realizează că și noi auzim ceea ce vorbește?
- Câtă răbdare trebuie să ai ca să nu te miști din scaunul ăla unde te afli ca să nu mai auzi persoana respectivă?
- Oare dacă îi vei spune să tacă... o să se ofenseze persoana?
- Dar dacă începi și tu să vorbești să o acoperi... ar fi bine sau ar fi rău?
- Oare unii oameni au educație în ce privește conversațiile sau vorbitul în autobuz?
- La ce școli se învață cum să te comporți cu ceilalți din autobuz?
- Cât de tare sau cât de încet se poate vorbi într-un autobuz, mai ales când ai și alte urechi în jur?
- Ce subiecte sunt de evitat într-o discuție dintr-un autobuz?
Cred că trebuie să mă opresc aici cu întrebările că o să vă plictisesc cu siguranță. Am întâlnit persoane care vorbeau prin semne în autobuz și mulțumeam lui Dumnezeu că nu vorbesc tare... pentru că gesticulația lor părea uneori atât de agresivă... de parcă țipau unii la alții. Dar sunt cei care nu mai se opresc, frate! Trăncănesc, și trăncănesc... până se găsește cineva care chiar este deranjat de acel individ sau acea individă și le spune câteva ”direct din topor”! Unii chiar merită să le spui să își țină gura închisă, chiar nu știu nici să se abțină, și nici măcar nu realizează că ar trebui să ne avertizeze atunci când folosesc limbaj licențios, sau subiecte sensibile care ne pot afecta profund emoțional. Cum pot cei de la TV să facă chestia asta TOT TIMPUL? Bine, ei o fac pentru că sunt amendați dacă nu o fac. Dar mă întreb... dacă tot vor prezenta ceva care deranjează... de ce le prezintă la ore de vârf? Să nu mai prezinte așa ceva!
Astăzi am mers cu autobuzul și în fața mea erau 2 femei care veneau cu siguranță de la biserică. Una trăncănea la cealaltă diverse lucruri și... fără să vreau, am auzit ceea ce povestea la cealaltă. M-am uitat la cealaltă să văd ce o să zică. Aia era plictisită de la biserică, nu mai avea chef și de trăncăneala la asta! Se vedea pe figura ei că nu o urmărea pe ”povestitoare” și că ”știi...” (cum îi tot zicea femeie de lângă ea), ea trebuia să știe după aia ceea ce discutase cu ea.
Mă plictisisem și eu și nu mai știam ce să fac să treacă timpul. Dacă îmi puneam muzică în căști probabil că le deranjam eu pe ele, sau pe alții din jur. Așa că am zis să fac altceva. Am scos telefonul și am găsit pe Instagram o postare de la Nasa cu o poză de pe Marte. Poza părea banală - la fel ca discuția femeii din fața mea din autobuz - dar avea sute de mii de aprecieri, și încă câteva sute de comentarii!!! M-am pus să deschid comentariile și să le citesc. Am început să mă amuz de ceea ce scriau unii și alții acolo. Și trecând de la comentariu la altul, de la un zâmbet la altul... nu știu cum s-a făcut că a trecut și timpul, au coborât cele două femei din fața noastră și repede am ajuns și la destinație.
Așa că am tras o concluzie. Una bună și utilă. Când ai în jur persoane care vorbesc vrute și nevrute... caută repede pe internet postări de la NASA și o să te amuzi până o să treacă timpul și o să uiți chiar că persoana din jur vorbește multe și prost. Anexez acestei postări codul QR de la postarea NASA de care am dat azi... să vă minunați și voi. Și când o să aveți timp, puteți să răspundeți în comentarii la cele care le-am lansat mai sus eu. :)
(pentru cei care nu o să reușească cu codul QR, vă inserez mai jos postarea, să vă uitați la comentarii... - vă trebuie cont ca să vedeți comentariile... acum mi-am dat seama. E ca și când urci în autobuz și auzi discuțiile, dar îți dai seama că trebuia să ai biletul sau cardul de călătorie validat... așa că v-am oferit o postare cu tâlc!) :)
