6 motive pentru care suntem reticienţi faţă de schimbare

Ori de câte ori ne gândim la ceva noi... schimbarea este cuvântul care ne apare în minte. Pe unii îi încântă aceasta, pe când pe alții îi amenință. Prin urmare... apare și întrebarea de ce simplul gând cu privire la schimbare evocă frica în inimile multora - chiar și în inimile credincioșilor? Dacă ești o persoană care se opune schimbării, s-ar putea ca motivele prezentate mai jos să fie puncte comune de identificare cu ceea ce știi tu că simți în interiorul tău.

Noi opunem rezistență față de schimbare pentru că:

1. Schimbarea nu este familiară.

Persoanele în vârstă nu sunt singurele care se luptă cu schimbarea, dar cu siguranță că ar fi în topul acelora care sunt cele mai susceptibile. Tot ceea ce am cunoscut, de la stilul de viață la etica muncii, la valori și crezuri, la închinare și stiluri de muzică, la economii și administrarea banilor - toate acele lucruri care au funcționat în trecut - se întrevăd ca provocări pline de teamă în cadrul unei biserici, al unui guvern, și într-o lume care se află într-o schimbare constantă. Ceea ce a fost familiar a funcționat bine pentru unii, asa că ei nu înțeleg nevoia pentru schimbare.

Doar că la oricare vârstă putem să ne agățăm de ceea ce cunoaștem - atunci când vine vorba de obiceiuri familiare, preferințe puternice, sau relații personale. Uneori este chiar mai ușor să nu înlăturăm ceea ce pare a fi confortabil. Cel puțin știm la ce să ne așteptăm din partea lucrurilor familiare. Și schimbarea este înrudită cu necunoscutul, cu teritoriul netestat.

2. Schimbarea poate necesita muncă în plus.

Și asta nu că ne-ar fi frică de muncă. Dar orice schimbare pe care o aduce Dumnezeu în viața noastră va necesita ca și noi să ne schimbăm ... o dată cu ea. Spre exemplu, rezoluțiile care le facem de anul nou, dacă sunt încununate de succes, pot însemna alterații neconfortabile. Obiceiurile vechi mor greu; stabilirea altora noi s-ar putea întrevedea pe de-a dreptul imposibile. Pierderea în greutate, studierea Scripturii, a face prieteni noi, economisirea banilor - toate acestea necesită o muncă în plus: exercițiu, acțiuni făcute la anumite ore, schimbarea priorităților, dar, mai presus de toate, și disciplina. Lucrurile acestea nu se vor întâmpla de la sine.

”Munca” de schimbare s-ar putea să nu fie neapărat transpusă în activitate fizică. Anumite atitudini, chiar și cele dureroase, dacă le vom da voie, se pot așeza precum cimentul în viețile noastre. Și nimic altceva decât intervenția de dinamită a lui Dumnezeu nu le poate zdrobi pentru a se putea stabili altele noi.

Psalmistul David a recunoscut nevoia pentru schimbare de atitudini atunci când viața lui a luat o direcție de declin a păcatului, odată cu adulterul și crima. Ce atitudini au format acțiunile sale? Mândria, apatia, pofta, egoismul, lăcomia? Numai Dumnezeu putea știi acestea. Însă David, presat fiind de nevoia de schimbare, a identificat rebeliunea sa împotriva lui Dumnezeu în timp ce a strigat: Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și pune un duh nou și statornic înăuntrul meu! (Psalmul 51:10). Iată cum redă Scriptura rugăciunea sa:

”Curăță-mă cu isop și voi fi curat, spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud bucurie și veselie, ca oasele pe care tu le-ai rupt să se bucure. Ascunde-ți fața de la păcatele mele și șterge toate nelegiuirile mele. Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule; și înnoiește un duh drept în mine. Nu mă lepăda din prezența ta și nu lua duhul tău sfânt de la mine. Dă-mi iarăși bucuria salvării tale și susține-mă cu duhul tău binevoitor. Atunci voi învăța pe călcătorii de lege căile tale; și păcătoșii se vor întoarce la tine. Eliberează-mă de vinovăția sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul salvării mele, și limba mea va cânta dreptatea ta. Doamne, deschide-mi buzele și gura mea va vesti lauda ta.” (Psalmul 51:7-15, versiunea BTF în limba română)

3. Schimbarea s-ar putea să însemne că noi nu suntem în control.

Au creștinii probleme cu controlul? Atâta timp cât putem vedea ceea ce va veni și să administrăm ceea ce se află înaintea noastră... atunci suntem bine, nu? Doar că un singur cuvânt sau un singur eveniment poate schimba prezentul și viitorul nostru și ne poate retrograda spre dependență: terminal, accident, șomaj, foc, moarte.

În cele din urmă, felul cum provocările neașteptate și crizele din viață ne afectează va depinde de sistemul nostru de crezuri. Un creștin s-ar putea panica dacă ar pierde totul într-un incendiu al locuinței, în timp ce altul poate ar proclama cu statornicie că ”Domnul a dat, Domnul a luat. Măcar suntem în viață.” Un credincios poate ar deveni amar și plin de răzbunare atunci când un șofer beat fură viața singurului său copil, în timp ce altul ar merge înainte prin această pierdere și mânie și ajunge la crezul de care ținea atâta timp: ”Neiertarea ne pune în temniță; Dumnezeu este un Tată bun care ne iartă în mod necondiționat”. Dacă sistemul nostru de crezuri contrazice caracterul lui Dumnezeu și întrerupe relația noastră cu El, atunci ceva trebuie să se schimbe.

Ceea ce credem noi - și în cine credem noi - face toată diferența. Dependența nu se scrie la fel precum slăbiciunea. În cartea sa Ce am mai bun pentru Cel Prea Înalt, Oswald Chambers spune, ”Care este viziunea mea despre scopul lui Dumnezeu pentru mine? Oricare ar fi aceasta, scopul Său pentru mine este să depind de El și de puterea Lui acum. Dacă pot să rămân calm, credincios și neconfuz în timp ce sunt în mijlocul tumultului vieții, țelul scopului lui Dumnezeu este realizat în mine. Dumnezeu nu lucrează spre un final particular - scopul Său este de fapt procesul în sine” (citat din ediția din engleză din 1992, intrarea pentru 28 iulie, ”Scopul lui Dumnezeu sau al meu?”). Absența controlului personal poate însemna o dependență de Cel care este în control.

4. Schimbarea poate însemna că avem nevoie de ajutor.

Similar cu teama noastră de a pierde controlul, anumite schimbări vor necesita ajutor. Și încă o dată... acest lucru sună precum o abandonare a independenței noastre. Un părinte în vârstă s-ar putea să se opună la a renunța la mașina sau casa lui; partenerii de căsnicie sfidători s-ar putea să nege nevoia unei intervenții; un agent de vânzări opintit s-ar putea să ignore noile sugestii/metode. Chiar și studentul de colegiu repetent s-ar putea să se țină de mândrie, refuzând să caute ajutor.

Doar că a cere sau a primi ajutor nu este o admitere a eșecului. Dumnezeu ne invită să cerem (Matei 7:7); El vrea să venim la El precum copiii mici (Ioan 1:12). El tânjește să ne poarte de grijă nevoilor noastre (Filipeni 4:19) și știe ce este cel mai bine pentru noi (Isaia 48:17). Nu doar atât, Dumnezeu a planificat pentru trupul lui Hristos - toți urmașii Săi - să se ajute unul pe altul. Noi nu am fost desemnați să ne purtăm poverile proprii - sau schimbările - singuri (Galateni 6:2).

5. Noi credem că schimbarea este permanentă.

De fapt, nimic cu privire la cuvântul schimbare nu indică permanența. Însăși înțelesul acelui concept sugerează variația, ajustarea, sau alterarea. Pocăința, o întoarcere sau schimbare de direcție va fi întotdeauna o premisă a mântuirii. Conform cu 2 Corinteni 5:17 (NTR), dacă cineva este în Cristos, este o nouă creație. Cele vechi s-au dus; iată, toate au devenit noi! Schimbarea are loc atunci când devenim un urmaș al lui Isus. Ne mai luptăm cu omul cel vechi? Da, dar numai pentru că suntem încă oameni, trăim într-o lume decăzută, și ne vom confrunta întotdeauna cu ispita. Însă în calitate de noi credincioși, Isus aduce un nou ”vreau să” în viețile noastre - aduse prin harul și Duhul Său care ne dă puterea să ne schimbăm. Cuvintele nouă creație pentru credincioși indică faptul că schimbarea nu este doar bună, ci și necesară. El va continua să ne schimbe în tot decursul vieților noastre.

Dumnezeu știe atunci când noi avem nevoie de alte schimbări de direcție în viețile noastre.

Isus este Singurul care nu se schimbă niciodată - El este același ieri, azi și în veci (Evrei 13:8). Doar că noi trăim într-o lume într-o continuă schimbare; lucrurile din jur se schimbă, nu vor rămâne mereu la fel. Vremurile se vor schimba; președinții și conducătorii se vor schimba; tehnologia ne va împinge înainte. Precum anotimpurile rânduite de Dumnezeu, noi vom confrunta schimbarea.

Deznădejdea intră atunci când noi credem că schimbările neplăcute sunt permanente. În timp ce o circumstanță poate aduce un simț de permanență care nu este bine primit, cum ar fi moartea sau un accident care produce paralizie, noi încă ne confruntăm cu o alegere. Putem să ne opunem sau putem să creștem. Putem să rămânem aceiași sau putem merge mai departe. Și Dumnezeu tot se mai specializează în domeniul imposibilului.

6. Rezistența față de schimbare poate însemna că noi nu prea ne încredem în Dumnezeu.

Gândește-te la posibilele tale reacții față de variatele anotimpuri și evenimente ce ar putea afecta durata ta de viață: o casă nouă, un bebeluș nou, o slujbă nouă, un președinte nou, moartea, boala, inundația, trădarea, accidentul, și îmbătrânirea. Noi primim bine anumite schimbări... în timp ce ne temem de altele. Și adevărul este că nu orice schimbare din societate și din lume este bună. Îngrijorarea, frica, mânia - acestea sunt răspunsuri neproductive din viețile noastre care ne pot duce înapoi, nu înainte, în dependența noastră față de un Dumnezeu care nu a fost altceva decât credincios față de noi.

Anumite lucruri nu trebuie să se schimbe. O încredere solidă în Dumnezeu și în înțelepciunea care o dă El ne va permite să ne ținem tari de lucrurile care contează cu adevărat, cum ar fi crezurile noastre de bază în Cuvântul lui Dumnezeu și căile Sale. A lăsa dragostea agape - dragostea lui Dumnezeu - să dicteze relațiile noastre cu toți oamenii fără să abandonăm adevărurile infailibile ale Cuvântului este de fapt un principiu permanent pentru credincioși. Felul cum comunicăm acea dragoste și acele adevăruri către lumea noastră face de fapt toată diferența. Noi nu putem schimba o altă persoană; numai Dumnezeu poate face lucrul acesta. Dar el a desemnat puterea rugăciunii pentru a mișca mâinile oamenilor, ale guvernelor și a lumii Sale.

Nici băgatul capului în nisip și nici lupta cu focul mânios cu degetare pline cu apă nu vor deschide zăgazurile milei și îndurării lui Dumnezeu în viețile altora. Doar o simplă, fermă încredere într-un Dumnezeu sfânt, iubitor și suveran ne va ajuta să trăim înțelept, acceptând schimbările ca o realitate, și în același timp să tindem spre Cel care nu se schimbă niciodată. El este și întotdeauna a fost în control.

Isus a venit și a murit ca viața mea - și a ta - să poată fi schimbată și să devină asemenea Lui, care caută să aducă slavă Lui în tot ceea ce facem. A-mi trăi viața în mod total diferit înseamnă să mă pun pe mine însumi în locul lui Dumnezeu. Și acesta e un loc unde nu vreau să fiu niciodată.

Notă: Materialul de mai sus este o adaptare a unui articol scris de Rebecca Barlow Jordan (foto alăturat) în site-ul CrossWalk.com (de unde a fost preluată și fotografia de la început). Rebecca Barlow Jordan este creatoare de carduri de felicitări și un autor best-selling inspirațional care îndrăgește să împărtășească cuvintele lui Dumnezeu de încurajare cu alții. Ea este autoarea, co-autoarea și contributoarea la peste 20 de cărți, printre care și seriile de devoțiune Day-votions® for Women,Day-votions® for Mothers, și Day-votions® for Grandmothers. Pentru mai multe informații despre autoare, vizitați site-ul ei la www.rebeccabarlowjordan.com

Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați această notă de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc!