10 lucruri pe care ar trebui să le cunoști cu privire la post

Satisfacția proprie este una din forțele care guvernează societatea noastră de astăzi. Culmea e că în acest cadru de mentalitate... Biblia vorbește despre post. Ne mai mirăm de ce oamenii și-au închis urechile la așa ceva? Nimic altceva nu pare mai nebunesc pentru mintea naturală, sau destul de repulsiv pentru trupul nostru uman precum postul, mai ales că ne aflăm în cadrul acesta de cerere pentru satisfacere proprie instantanee, într-o lume orientată spre consumator și unde toate direcțiile sunt: caută și obține tot ceea ce pare să ți se potrivească în acest cadru modern în care conviețuim.

Dar chiar dacă privim lucrurile dintr-un punct de vedere creștin, lucrurile par puțin cam ciudate. Ne punem întrebarea... dacă Dumnezeu a creat hrana ”spre a fi primită cu mulțumire de cei ce cred și cunosc adevărul” (1 Timotei 4:3), ce motiv posibil ar exista pentru abstinență? Aceasta pare a fi ceva rezervat pentru oamenii ciudați, oamenii stranii, sau în cel mai rău caz, masochistului care se bucure să își pricinuiască durere asupra lui însuși!

Așa că... avem nevoie de un moment spre a decide și a determina, pe cât putem de bine, ce spune de fapt Biblia despre post. Așa că voi începe prin a sublinia 10 adevăruri fundamentale despre post.

1. Este important să ne amintim faptul că postul este întotdeauna motivat de dorința profundă. Adică, postul nu este suprimarea dorinței, ci urmarea intensă a acesteia. Noi (decidem să) postim pentru că dorim ceva mai mult decât mâncare sau mai mult din oricare altă activitate am avea și de la care să ne stăpânim. Dacă o persoană suprimă dorința pentru mâncare aceasta se datorează faptului că el sau ea are o dorință mai mare și mai intensă pentru ceva mult mai prețios – ceva de o valoare eternă.

2. Prin urmare, putem spune că a posti înseamnă a petrece! Partea ironică cu privire la post este că acesta nu are de a face cu a nu mânca mâncare. Acesta are de a face cu a ne hrăni cu plinătatea fiecărei binecuvântări divine pe care Hristos a obținut-o pentru noi. Postul ne frăgezește inimile noastre să experimentăm prezența lui Dumnezeu. Acesta extinde capacitatea sufletelor noastre de a auzi vocea Sa și să ne asigurăm de dragostea Lui, să fim umpluți cu plinătatea bucuriei Sale.

3. Postul este cu privire la a ingera Cuvântul lui Dumnezeu, frumusețea lui Dumnezeu, prezența lui Dumnezeu, binecuvântările lui Dumnezeu. Postul are de a face cu voracitatea spirituală! Nu înseamnă că trebuie să renunțăm la hrană (sau la altă activitate) de dragul ei, ci e o simplă renunțare la mâncarea fizică de dragul lui Hristos.

4. Postul nu este ceva ce faci tu pentru Dumnezeu. Acesta este de fapt apelul tău ca Dumnezeu, în har și putere să facă totul pentru tine. Așadar, postul nu este un act de putere a voinței proprii, ci o declarație a slăbiciunii. Nu este o lucrare a inimilor și a trupurilor noastre, ci o confesiune a dependenței noastre interioare de Dumnezeu și harul Său.

5. Postul nu este o declarație că mâncare sau orice altceva este rău, ci că Dumnezeu este mai bun! Cu alte cuvinte, postul nu este o respingere a multelor binecuvântări pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, ci o afirmație că în sensul final noi îl preferăm pe Dătător în favoarea darurilor Sale. Postul este o declarație că Dumnezeu este suficient.

6. O perspectivă specială cu privire la post este ceva ce am auzit la John Piper atunci când făcea o comparație dintre post și celebrarea Cinei Domnului. Cina Domnului este un ospăț care privește înapoi în timp, pe când postul este un ospăț care privește înainte în timp. Frângerea pâinii și băutul din pahar sunt făcute ”în comemorarea” istorică a ceea ce a făcut Domnul nostru, prin urmare un act de sacrificiu înfăptuit în trecut. Astfel, prin a mânca și a bea noi de fapt celebrăm finalitatea și suficiența acelei morți ispășitoare și a acelei învieri glorioase. Însă atunci când postim, noi privim înainte ”în așteptare” pentru consumarea lucrării salvatoare a lui Hristos și la prezența Sa personală veșnică. Atunci când stăm la masa lui Hristos cu alți credincioși, noi de fapt ne ospătăm cu o atitudine de recunoștință, reverență și bucurie din acea hrană și bem amintindu-ne de ceea ce s-a întâmplat. Și atunci când ne depărtăm de masa unde de altfel se servește mâncarea zilnică noi declarăm de fapt tânjirea noastră profundă pentru ceea ce de fapt nu s-a întâmplat încă.

7. Este crucial să înțelegem diferența dintre a fi văzut că postești, pe de-o parte, și a posti spre a fi văzut, pe de altă parte. De fapt a fi văzut că postești nu este un păcat; a posti spre a fi văzut este (vezi Matei 6:16 – ”Atunci când postiți, să nu afișați niște fețe posomorâte, ca ipocriții, care își urâțesc fețele ca să arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata!”, citat din versiunea NTR). Într-adevăr, postul evlavios este motivat de o inimă pentru Dumnezeu, nu pentru admirarea umană. A fi văzut că postești este doar o realitate externă, adesea ceva de neevitat. Însă a posti spre a fi văzut este un motiv de auto-exaltare a inimii.

8. Postul ne deschide ochii noștri spiritual să îl vedem pe Hristos mai clar în Scriptură și ne sensibilizează inimile noastre să ne bucurăm de prezența Sa. Priviți cu atenție la Faptele Apostolilor 13:1-3 (”În biserica din Antiohia erau niște profeți și învățători: Barnaba, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – și Saul. În timp ce slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!” Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece”, citat din versiunea NTR, sublinierile din text îmi aparțin). Postul lor a devenit ocazia pentru călăuzirea Duhului să fie comunicată acestora.

Nu pierdeți din vedere legătura ocazională pe care o trasează Luca, atunci când a scris aceste cuvinte. Aceasta s-a întâmplat în timp ce, atunci sau chiar pentru că ei slujeau Domnului și posteau când Duhul le-a vorbit. Sugerez faptul că postul îl pune pe Dumnezeu să fie dator față de noi, ca și când l-ar constrânge cumva să ne răspundă. Însă Dumnezeu promite să fie descoperit de cei care îl caută cu sârguință, cu toată inima lor (”Mă veți chema și veți veni să vă rugați Mie, iar Eu vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima” – Ieremia 29:12-13, NTR). Și, după cum a indicat și John Piper, ceea ce le-a spus Dumnezeu în timpul postului lor a schimbat istoria. Rezultatele, atât cele de scurtă durată cât și cele pe termen lung, sunt uimitoare, căci anterior acestui incident biserica a progresat puțin, dacă a progresat măcar, dincolo de coasta mării Mediteraneene. Pavel încă nu începuse nici o călătorie misionară spre Asia Mică, Grecia, Roma sau Spania. Și nici nu scrisese până atunci vreuna din epistolele sale. Toate scrisorile sale au fost rezultatul călătoriilor misionare pe care avea să le facă și a bisericilor care urma să le planteze. Această ocazie de rugăciune și post a dat naștere la călătoriile misionare ale lui Pavel și a dus la scrierea celor 13 cărți din Noul Testament care îl avem noi astăzi!

9. Postul este o armă puternică în războiul spiritual. Citiți pasajul din Matei 4:1-11, unde aflăm că Isus a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți spre a se pregăti pentru a rezista ispitelor lui Satan (vedeți de asemenea și Matei 17:14-21; Marcu 9:29). Postul intensifică dependența noastră totală de Dumnezeu și ne forțează să ne apropiem de El și puterea Lui, și să credem pe deplin în tăria Lui.

10. Ni se poruncește undeva să postim? Oare păcătuiesc dacă nu o să postesc? Nu. Dar Biblia admite faptul că noi vom posti. Isus chiar a spus-o parcă așa de ușor în Matei 6:16-18 – ”când postiți...”. În Marcu 2 vedem aceiași subliniere. Atunci când fariseii l-au întrebat pe Isus de ce nu postesc ucenicii Lui, El a explicat lucrul acesta în termenii prezenței Sale fizice pe pământ. ”Vine ziua”, spunea El, ”când mirele va fi luat de la ei și apoi ei vor posti în ziua aceea”. Punctul de aici este faptul că Mesia a venit precum un mire la un ospăț de nuntă. Un astfel de moment e prea plin de bucurie și de uimire și încântare să fie amestecat cu postul. Nuntașii nu postesc la petrecerea burlacilor! Cina de repetiție de dinaintea nunții nu este un loc unde să fi trist. Isus este prezent. Timpul de celebrare este în mijlocul nostru. Atunci când ospățul de nuntă se termină și mirele a plecat, atunci este corespunzător să postim.

Notă: Acest articol este o adaptare a unui material preluat din site-ul CrossWalk.com, scris de Sam Storms (foto alăturat) în 24 aprilie 2017. Sam este amilenial, calvinist, carismatic, credo-baptist, complementarian, creștin hedonist care își iubește soția, alături de care are două fiice, patru nepoți, cărți, baseball, filme și toate celelalte lucruri de la Universitatea Oklahoma. În anul 2008 Sam a devenit pastorul principal pentru predicare și viziune la biserica Bridgeway Church din Oklahoma City, Oklahoma. Sam este în Bordul de Director la organizația Desiring God și Bethlehem College & Seminary, și slujește de asemenea ca membru în cadrul Conciliului Coaliției Evanghelice (din SUA). Sam este Președintele ales al Societății Evanghelice Teologice (din SUA). Dacă citați sau folosiți acest material în alt site, vă rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.