Mărțișorul urât de toți

Exact de mărțișor nu am scris pe blog. Și nu aveam de gând, dar ieri, în timp ce încercam să urmăresc un program decent de știri - la care mă așteptam să fiu informat despre mai multe lucruri din lumea aceasta, nu doar dintr-un anumit orășel uitat de lume, unde nu știu ce incident ”anapoda” a avut loc... - o știre a devenit oarecum virală. Pentru că la noi la români s-a împământenit tradiția. Unii o iubesc mai mult, alții o iubesc pe ascuns sau deloc. 

Au putut ai noștri să împrumute de la alții ”Valentine's Day”, și am auzit chiar predică recentă la o biserică evanghelică că... asta e duminica Valentinului nostru, referindu-se la Mântuitor. Probabil că nu a vrut să zică asta acel predicator... dar pentru că slujba se transmitea online, și era și de ziua asta împrumutată de la străini..., hai că merge!

Dar a venit și ziua de 1 martie. Acum e acum! E voie să dăm mărțișoare - o tradiție românească veche cu substraturi mitice... care are menirea să aducă, probabil, un zâmbet pe fața persoanei dragi, sau care primește acest obiect, înfășurat într-un șnur de culoare roșie și unul de culoare alb - sau nu e voie? Auzisem chiar o doamnă ministru de la noi din țară că... ea nu refuză niciodată un cadou, atunci când i s-a pus această întrebare. Bine, de fapt pe minunații oameni de presă îi interesa să dea guvernanții un răspuns la o întrebare care au pus-o probabil niște părinți lipsiți de inspirație și idei... 

S-o fi dus vreuna la guvernanți sau la careva ce lucrează la un post de radio, de televiziune... și de ce să nu pună ei această întrebare retorică? E voie să dăm acum în pandemie mărțișor la cineva? Dar au apărut și ăia mai tari la cerbice și au zis să nu strice obiceiul ăsta împământenit de la români. 

Așa că hai să dea și ei un răspuns. Se poate, dar cu mănuși. E ca și când ai zice, da, poți să faci cadou, dar anonimează-l... similar cumva cu ceea ce se face de Valentine's Day, doar că aici e puțin mai diferit. 

Așa că un tată ingenios, dar scandalagiu de fel, cum spunea ”presa”, a avut ideea năstrușnică să facă și el... ce face toată lumea. Adică fenomenul care are prescurtarea DIY = do it yourself (un fel de învață și fă și tu singur, tradus pe înțelesul tuturor). 

O fi fost la târg și a văzut cum necunoscuți au pe mese zeci de mărțișoare făcute de ei acasă - doar nu la uzină! - și că ar putea să se inspire și el de acolo. Zis și făcut. A preferat să facă el mărțișorul și apoi să-l dea băiatului, care la rândul său să îl dea la școală la doamna învățătoare. 

Frumos gest. 

Aflarăm mai târziu că acest gest ”nu prea a fost primit” cu rafale de aplauze de doamnă... și copilul s-a deprimat brusc. (Puteți vedea acest mărțișor aici, din motive personale am ales să nu îl includ aici pentru că nu îmi aparține poza și nu vreau ca cititorii acestui blog să spună că am zis și eu ceva de mărțișor... mă abțin, bine?) Și mai aflăm că acesta nu a mai vrut să meargă la școală! Urâtă treaba, ce să zic. Era în clasa a 3 a, deci bănuiesc că are în jur de 8 sau 9 ani. 

Dimineața am obiceiul să răsfoiesc știrile online și să văd ce noutăți mai sunt, nu citesc tot ce îmi intră în ochi, citesc ce mi se pare că mă interesează, că mi-ar fi util, sau unde văd ceva noutăți, încerc să mă documentez. Așa se face că am observat că stimata învățătoare a ajuns la televizor, reclamată de părinții acestui copil pentru că ar fi spus că ”mărțișorul lui era urât” (urât în sensul că nu era frumos, nu în sensul titlului acestei postări, adică acela de a purta dușmănie față de cineva). Așa că a reacționat și învățătoarea, care a spus că ea nu a folosit și nici nu folosește de față cu copiii acest cuvânt, și atunci când copilul a menționat că acel ”cadou” fusese confecționat de tatăl lui... a și fost pus deoparte într-o vitrină a clasei, să fie admirat. Puteți urmări aici declarația învățătoarei, purta mască pe față, nu am putut să văd dacă schița ceva pe figura ei, recunosc.

Au început apoi mulți să se ia de învățătoare. Că de ce așa, că de ce nu știu cum. Au făcut unii aluzie și au zis că țara noastră e reprezentată de o astfel de persoană... și că ai noștri copii sunt crescuți sau educați în școli de ”brute”. Probabil că nu a vrut să spună nici dumnealui acest termen, dar mie mi-a sărit... în urechi! Am avut și eu parte de învățători sau profesori ”deplasați”. Nu am avut ce face decât să facem o sesizare ierarhică - așa cum ar fi trebuit să facă și părinții acestui copil deprimat. Știrea confirma faptul că el ar fi avut nevoie de consiliere psihologică ulterior acestui incident dramatic. Și părinții lui au făcut reclamația direct la forurile superioare, care bineînțeles că nu au înțeles... unde anume e baiul?

Acum... ceea ce nu am înțeles eu e următorul lucru. Dacă acea învățătoare știa că acel copil provine dintr-o familie cu un caz social mai diferit - dacă o să citiți sau urmăriți relatările din linkurile de mai sus, veți observa aceste mici detalii, poate nu chiar foarte importante, dar poate cheie în acest caz - de ce a ales să aibă abordarea pentru care acum este ”urâtă” de mulți, judecată, criticată, batjocorită aș spune? 

Și totuși, ea a spus că l-a mângâiat pe cap pe copil când a primit cadoul de la el. Probabil că din momentul acela s-a întâmplat ceva la copil. Și cred că și masca e de vină, ce să mai exagerăm atâta lucrurile. Probabil că ar fi vrut să fie sărutat pe obraji de doamnă, deși aceasta le-a spus că acum... cu pandemia... nu se poate (culmea, localitatea unde a avut loc acest ”incident” - din Argeș - este în scenariu verde conform ultimelor raportări de cazuri de infectări cu sars-cov2). Tind să cred că după ce s-a desprins din mâna lui acel ”obiect” și până a ajuns el în bancă... copiii din clasă l-au făcut să creadă că învățătoarea nu ar fi apreciat acel gest. 

O fi ea brută, cum ziceam mai sus că a fost numită de cineva... dar putea să aibă puțin de înțelepciune. Și nu doar ea, dar și părinții acestui copil. Ei puteau să îi dea copilului altceva în loc de mărțișorul ăla, că idei sunt, dar creativitatea la mulți e puțină. Și da, lipsa de înțelepciune... cam pe minus acum. Dar masca și distanțarea socială a creat aceasta, doar nu mărțișorul. Ce vină să aibă mărțișorul?

Morală
După ce am urmărit acest caz relatat de ”enșpe” canale de știri, site-uri și nu mai știu câți... am tras câteva concluzii. S-au stricat de tot oamenii la cap în ultima perioadă. I-a stricat izolarea, i-a stricat masca, i-a stricat interdicțiile, i-a stricat prea mult online, i-a stricat tehnologia, i-a stricat vaccinarea. Cine ar fi crezut că în anul 2021 ne vom bate pentru un remediu la un virus... și în paralel să înceapă ”un război de la un nenorocit de mărțișor” făcut de mâna unui individ? 

Pe bune acum, mai bine începem să schimbăm tradițiile astea stupide, dacă se ajunge aici! 

Adică da, e bine să ne facem cadouri, facem dacă ne permitem, facem dacă dorim, și facem cui dorim. Nu este obligatoriu să faci cadou cuiva, nu scrie nicăieri că e obligatoriu să ai acest gest în caracter, în obiceiuri, în calendar... și tot așa. Probabil că dacă eram în locul acestei învățătoare îi întrebam înainte pe copii care a adus mărțișor de aur să îl dau repede la topit și să facă un meșter iscusit ceva... care să facă să pice plombele la toată lumea - vă las un videoclip mai jos să vă minunați. Și probabil că o să observați că respectivul... este imobilizat într-un cărucior cu rotile... și l-ar ”cataloga” unii drept handicapat. Restul concluziilor le trageți voi. Succes și vizionare plăcută!