Vindecare, răzbunare şi reclame

Acum câteva zile un blogger scria ceva interesant despre o reclamă cam indecentă pe care o făcea un mare hypermarket din România în oraşul său, şi a luat măsurile de rigoare cuvenite pentru a reclama reclama. Iar folosesc cuvinte româneşti cu dublu înţeles.

La câteva zile după apariţia postării sale despre reclama aceasta l-am întrebat ce demersuri a făcut el în această privinţă, dacă va lua în coniderare viitoarele cumpărături de la acel magazin. Astăzi, (acum câteva minute am accesat blogul său) spre marea mea surprindere, pe blogul lui a apărut un articol prin care susţine că "au început să dispară reclamele indecente"... şi că nu se ştie dacă e bine să ne bucurăm prea devreme sau nu, pentru că cei la care se aştepta el să facă vreun demers în oraşul său... nu au făcut nimic. Probabil ca le plăcea reclama la cei care au tăcut.

Ce e de făcut?

Recent, citeam un alt articol care spunea exact opusul a ceea ce am scris mai sus. O misiune din Marea Britanie, Healing on the Streets - HOTS (Vindecarea pe străzi) şi-a pus o reclamă într-un loc public, prin care declara, doar în scris, fără să afişeze imagini, că "God can heal you" (Dumnezeu te poate vindeca). Autoritatea Standardelor de Publicitate din Marea Britanie (ASA) a spus că această misiune declară lucruri care duc în eroare pe oameni prin sloganul expus, şi forţează misiunea să-şi schimbe reclama afişată din "God can heal you" în "We believe God can heal you" (Noi credem că Dumnezeu te poate vindeca).

Cei de la HOTS nu sunt prea dispuşi să facă vreo modificare la reclama lor, la site-ul lor, deşi o englezoaică paranormală (cel puţin aşa îşi şi intitulează blogul ei care nu merită menţionat aici) i-a reclamat că nu i-a plăcut de reclama lor. M-am uita pe site-ul celor de la HOTS, şi unul din membrii săi se numeşte Mark Marx. Un nume atât de tipic zonei balcanice încât nu mai pot adăuga nimic în plus sau în minus. Ori faci treaba ASA, ori nu mai faci nimic. Cam asa păreau că stau lucrurile cu ei.

Treaba e că ei au viziunea lor, iar cei de la hypermarketul din România au altă viziune. Ei vor să atragă pe oameni la mântuire, cei de la supermagazin... să îi depărteze.

Fiind acum la poli total opuşi, aceste două cazuri ne induc spre a crede că, în ziua de astăzi, fiecare face ce vrea, cum vrea, fără să mai conteze pe cine jigneşte sau pe cine exaltează. Dacă reclama avea o conotaţie politică lumea spunea că a fost cu scopuri mârşave concepută reclama... să adune votanţi la urne. În celălalt caz, scaunele goale din piaţă îi aşteaptă pe oameni suferinzi ce au nevoie de o atingere, de o schimbare, de speranţă în viaţa lor. Unu e bizar, altu e banal, unu e excentric, altu e erotic, unu e religios, altu e demoralizator.

Nu ştiu dacă părerile noastre influenţează tipul de marketing care se practică în afacerile şi firmele din jurul nostru. Da, lumea are nevoie de produsul la care se face reclamă, dar nu o fă cu meschinării! Da, oamenii au nevoie de vindecare, de speranţă, dar nu îmi impune mie ce să cred şi ce să nu cred!

Anii trecuţi a mai fost o acţiune similară în România, prin care o bancă renumită (nu-i dau numele că reclama costă!) îndemna pe "creditorii" ei să trăiască un stil de viaţă imoral. Au început să facă unii petiţii, demersuri, după vreo 2-3 luni ei au schimbat reclama; de data asta nu mai promulga ceva imoral, imoralul deja avusese loc... Produsul la care se făcea referire în reclamă era... pentru femei sau bărbaţi care şi-au înşelat partenerul de viaţă - asta înţelegea orice om care privea reclama lor. Ceea ce e cel mai banal a fost că ei au concluzionat că noi toţi, adică noi şi cu ei, gândim la fel. Atenţie, au folosit timpul prezen, nici măcar nu au îndrăznit să spună că "am gândi la fel vreodată". Deja ne-au pus în faţa faptului împlinit. Cum să gândim la fel când tu nu m-ai întrebat niciodată dacă eu vreau să văd o reclamă cu o femeie stricată sau cu o femeie dezbrăcată afişată la un anumit interval de timp, în orele când se uită şi copiii mici la televizor / internet, etc? Deja trecem de la planul de marketing şi advertising la răzbunare! Dacă vrei să îţi impui produsul apelând la moralitatea şi etica mea fă-o, dar nu cu chestii imorale! Şi uite aşa ne dezgustăm tot mai mult de ceea ce fac ei pentru noi. Am ajuns, din câte se pare, să fim o naţiune (şi aici mă refer la toţi, de pretutindeni) de manipulaţi.

Asta nu înseamnă că de azi înainte nu vom mai apela la ei să procurăm produse; chiar daca nu o vom face noi, o vor face cunoştinţe de-ale noastre... te vei trezi că primeşti într-o zi ceva de la un prieten, şi aflii târziu că a fost luat de la acel supermagazin care avea reclame idioate, să nu le numesc doar indecente. Ce ai să faci? O să regreţi? Dacă îi întrebi pe ei o să îţi spună simplu, "nene, ai telecomandă la televizorul tău? Schimbă bre, canalul! Nu eşti obligat să te uiţi la reclama noastră!" Da, da, dar dacă e pe blocul din faţa mea postată reclama şi asociaţia de locatari de acolo a luat ceva "bănuţi frumoşi" pentru afişajul permis acolo, ce mai poţi să faci? Să faci un jurământ cu ochii tăi că nu te vei uita? Ai putea, dar se uită copiii tăi minori, sau se uită alţi oameni şi îi faci să păcătuiască mai tare. Dacă îi dai în judecată nu câştigi nimic, doar ei au avocatul diavolului de partea lor. Fă recurs, o să ajungi la faliment financiar garantat! Nu trebuie să îţi fac pronosticuri acum să îţi dai singur seama de aceasta.

Ceea ce facem noi cu reclamele şi anunţurile care nu doar că au substraturi imorale, dar ne şi pătează prin mesajul lor, poate fi schimbat dacă noi facem ceva. Dacă tăcem, ei ne vor ignora. Dacă vorbim, poate ne vor băga în seamă. Important e la cine transmitem mesajul şi cine îl transmite. E precum cei de la HOTS, îţi pui scaunul în stradă şi pui semnul deasupra, cine se aşează poate fi schimbat, cine nu, doar ar putea crede asta. :)