O singură viață (One Life) - un film care vorbește despre ororile naziste și vieți salvate

Deși filmul One Life (O singură viață) a fost lansat în martie 2023 (în America, respectiv în 2024 în restul țărilor), eu abia în aprilie 2024 am reușit să îl urmăresc și pot să spun că este un film care merită văzut. Unul din motive este pentru că e realizat din fapte reale, iar al doilea motiv... o să vă las să citiți voi recenzia lui, pe care am preluat-o de la Keith Rowe de la ChristianAnswers.net.

“One Life” relatează extraordinara poveste adevărată a lui Nicholas “Nicky” Winton (Johnny Flynn), un tânăr agent de bursă la o bancă din Londra, care salvează sute de copii de pe străzile din Praga în ajunul celui de-al doilea război mondial.

Cincizeci de ani mai târziu, bătrânul Nicky (Anthony Hopkins) reflectă asupra exploatărilor sale anterioare, care sunt dramatizate într-o serie de flashback-uri. Soția lui Nicky, Grete (Lena Olin), îi spune că este timpul să renunțe la trecut. În timp ce ea este plecată într-o călătorie, Nicky târăște zeci de cutii de dosare din biroul său în curtea din față, unde transformă mormanul de documente istorice într-un foc de tabără (o întorsătură ironică a arderii cărților naziste).

Singurul obiect din trecut de care Nicky pur și simplu nu se poate despărți este o servietă din piele care conține un album cu toți copiii pe care i-a ajutat să-i salveze. Nicky prezintă albumul unui ziar local din Londra, dar o relatare veche de zeci de ani despre copii evrei salvați dintr-o altă țară nu reușește să stârnească interesul editorului.

Când Nicky se întâlnește cu un director de muzeu, ea spune că albumul este prea important pentru colecția ei, dar întreabă dacă îl poate împrumuta. Această decizie creează un lanț de evenimente care îl aduce pe Nicky față în față cu moștenirea sa.

Trebuie să recunosc, nu știam nimic despre acest film înainte de a-l viziona; Anthony Hopkins era pe afiș și părea că-l aud citind cod binar (anterior: “dintr-o carte de telefon”) timp de două ore. Un meșteșugar desăvârșit, Hopkins este, după părerea mea, cel mai bun actor în viață de pe planeta Pământ. Și, în ciuda faptului că apare doar în aproximativ jumătate din film, octogenarul oferă un portret autentic al unui om chinuit de viețile pe care nu le-a putut salva.

Impresionantă este și Helena Bonham Carter, care o interpretează pe mama tânărului Nicky, Babette “Babi” Winton. Distribuită pe nedrept pentru rolurile sale neobișnuite din multe dintre filmele lui Tim Burton, Bonham Carter este o actriță dramatică foarte bună. Aici, caracterizarea ei “Not gonna take no for a answer” (Nu am să accept “nu” drept răspuns) este fin calibrată – altfel asertivitatea lui Babi ar fi putut fi percepută ca o agresiune.

Restul distribuției, inclusiv Jonathan Pryce în rolul vechiului prieten al lui Nicky, Martin, și Romola Garai în rolul liderului plin de spirit al comitetului pentru refugiați din Praga, este, de asemenea, excelent. Flynn are cel mai important rol al filmului ca versiunea mai tânără a lui Hopkins; din fericire, el este la înălțimea sarcinii și în mod credibil, dacă nu servil, imită discursul și manierele actorului veteran.

În ciuda unui început lent, povestea începe să prindă avânt atunci când tânărul Nicky vizitează Praga. Intersectarea dintre cele două perioade de timp ale filmului ajută la susținerea interesului spectatorilor; scenele în mare parte urgente, bazate pe misiune, stabilite la sfârșitul anilor ‘30, servesc ca o contrapondere adecvată la scenele în mare parte contemplative, bazate pe personaje, stabilite la sfârșitul anilor ‘70.

Deși regizorul James Hawes profită la maximum de locațiile sale din Marea Britanie și Republica Cehă, el nu este capabil să ridice aspectul filmului deasupra bugetului său modest. Totuși, cu o poveste (scrisă de Lucinda Coxon și Nick Drake, bazată pe cartea If It’s Not Impossible...: The Life of Sir Nicholas Winton de Barbara Winton, atât de puternică și cu performanțe atât de bune, un buget mai mare și o producție mai generoasă ar fi pus în scenă mesajul pătrunzător al filmului.

M-am abținut în mod intenționat să discut despre punctul culminant de impact al filmului, pentru că nu vreau să-l stric sau să-l distrag în vreun fel. Este suficient să spunem că, dacă părăsești teatrul nemișcat, fie nu ai conștiință, fie nu ai puls.

Aspecte spirituale
La începutul filmului, tânărul Nicky îi oferă unui rabin evreu (și publicului prin extensie) o privire asupra trecutului său. Deși unele dintre rudele sale sunt evreiești, el a fost botezat în Biserica Angliei. În ciuda istoriei sale religioase în carouri, Nicky se consideră un agnostic. Poate pentru că Nicky s-a oferit voluntar să salveze orfanii evrei, rabinul îl consideră evreu.

Deși nu există nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos (Romani 8:1), ar trebui să servească drept motivație pentru poporul lui Dumnezeu că, dacă cineva care nici măcar nu crede în Dumnezeu ar merge atât de departe pentru a-i salva pe cei nevinovați și muribunzi, cu cât mai mult ar trebui să-i ajutăm pe cei bolnavi și pierduți? La urma urmei, Biblia definește “religia curată” ca având grijă de orfani și văduve (Iacov 1:27).

Înainte ca Nicky să călătorească la Praga, rabinul îl sfătuiește să termine ceea ce începe. Deși se confruntă cu șanse aproape imposibile, determinarea lui Nicky îi permite să-și onoreze promisiunea. Așa cum Nicky a fost credincios în îndeplinirea sarcinii sale, la fel a fost și Isus când a murit pe o cruce romană pentru păcatele omenirii (Ioan 19:28-30). Acum, lucrarea Sa, răspândind Vestea Bună tuturor națiunilor, continuă prin noi. Într-adevăr, cei care cred în Dumnezeu pot avea încredere știind că “Cel ce a început în voi o bună lucrare, o va duce până în ziua lui Hristos Isus” (Filipeni 1:6).

De la o vârstă fragedă, mama lui Nicky i-a insuflat dorința de a-i ajuta pe cei nevoiași. Această mentalitate “dacă vezi o nevoie, dă o mână de ajutor” l-a obligat pe Nicky să-i ajute pe refugiații din Praga. În total, eforturile sale au dus la salvarea a 669 de copii care au fost transportați cu opt trenuri – un al nouălea tren, cu peste 200 de copii la bord, nu a ajuns niciodată deoarece invazia lui Hitler în Polonia a declanșat cel de-al doilea război mondial. Copiii din misiunea eșuată, dintre care mulți au ajuns în lagăre de concentrare, au cântărit greu în conștiința lui Nicky pentru tot restul vieții sale.

Melancolia sâcâitoare a lui Nicky față de oamenii pe care nu a reușit să-i salveze reflectă situația personajului titular din “Lista lui Schindler“ (1993). Într-o scenă obsedantă de la sfârșitul filmului, Oskar Schindler (Liam Neeson) se plânge de faptul că ar fi putut salva mai mulți oameni; el calculează câte vieți ar mai fi putut fi salvate dacă și-ar fi vândut ceasul și mașina. În ciuda greutății zdrobitoare a rezultatelor slabe, ambii bărbați și-au asigurat o moștenire durabilă, și anume descendenții poporului (în mare parte evreu) pe care l-au salvat.

Riscându-și viața pentru a-i proteja pe cei aflați în pericol, Nicky a demonstrat o calitate mesianică: și-a părăsit viața confortabilă din Londra pentru a merge printre răniți și bolnavi pe străzile din Praga, la fel cum Isus a părăsit cerul pentru a merge printre bolnavi și muribunzi pe străzile din Iudeea, Samaria și Galileea. Desigur, aceasta este măsura în care analogia se extinde, deoarece Nicky a fost un simplu om, în timp ce Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Una dintre multele calități lăudabile ale lui Nicky a fost altruismul său. Nicky a creditat-o rapid pe mama sa și pe membrii echipei de sprijin din birourile din Londra și Praga pentru că l-au ajutat în salvarea refugiaților. El a fost, de asemenea, umil - povestea lui l-ar fi putut face faimos, dar abia când Martin l-a îndemnat să doneze albumul unui muzeu, efortul remarcabil de salvare pe care l-a condus în anii tinereții sale a ieșit la iveală.

Deși acțiunea se petrece cu decenii în urmă, filmul are mai mult decât puțină relevanță pentru evenimentele actuale. Cu antisemitismul în creștere și “războaie și vești de războaie” (Matei 24:6) care fac ravagii în Israel și în alte țări din întreaga lume, acest film este o reamintire oportună a pericolelor de a împăca răul și de a defăima orice rasă sau grup de oameni. Deși este ușor să cedăm fricii, ar trebui să ne îmbărbătăm, pentru că...

“Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptați-vă și ridicați-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!” (Luca 21:28, NTR)

Materiale inacceptabile
LIMBAJ OFENSATOR / VULGARITĂȚI: Deși filmul are doar câteva înjurături, inclusiv d * mn (1) și sh * t (1), conține, de asemenea, unele discursuri ireverențioase precum “Rh * st” și “Dragul lui Dumnezeu * d”. Înjurături britanice, cum ar fi “bollocks”, “crikey” și “bloody”, sunt auzite ocazional în film. Din păcate, filmul are și câteva remarci antisemite. Într-o scenă, soldații naziști întreabă pe furiș de ce Anglia vrea să salveze copiii evrei.

ALCOOL/DROGURI: Unii oameni sunt văzuți fumând în diferite scene. Mai multe persoane beau shot-uri de alcool într-un bar. Când Nicky și Martin se întâlnesc la prânz, comandă o sticlă de vin.

NUDITATE ȘI CONȚINUT SEXUAL: Nu există nuditate sau sex în film. Vedem un cuplu căsătorit sărutându-se de câteva ori. Într-o scenă, un bărbat care poartă doar trunchiuri de înot se scufundă într-o piscină.

VIOLENȚĂ ȘI CONȚINUT EXPLICIT: Scenele din Praga arată imagini ale adulților și copiilor care trăiesc în mizerie pe străzile orașului. Ni se spune că acești refugiați îngheață și mor de foame, iar unii mor de boli. Într-un moment sfâșietor, o femeie plânge pentru copilul ei mort.

Se vorbește (fără imagini) despre adulți și copii torturați și duși în lagăre de concentrare. Unii soldați naziști forțează oamenii să coboare dintr-un tren, inclusiv o femeie roșcată care este apucată de păr și târâtă pe peronul trenului.

Multe dintre fotografiile în miniatură din albumul lui Nicky sunt profund afectate, în special cele ale persoanelor care nu au ajuns niciodată la Londra.

Gânduri finale
Performanțe extraordinare și o poveste adevărată captivantă despre curaj

“One Life” se mândrește cu performanțe extraordinare și o poveste adevărată captivantă despre curaj în fața răului de nedescris. Este, de asemenea, un memento puternic al numărului de oameni care pot fi afectați pozitiv de o singură viață.

În ciuda temelor și imaginilor sale tulburătoare, “One Life” este un film inspirațional care ar trebui văzut de toată lumea ... Ca nu cumva să uităm ororile războiului și să repetăm greșelile trecutului.

• Limba profană: Moderat
• Limbaj vulgar/grosolan: Ușoară
• Violență: Ușoară
• Droguri/alcool: Ușoară
• Nuditate: Niciunul
• Sex: Niciunul
• Ocult: Niciunul
• Wokeism: Niciunul