Să nu iei în deşert chipul lui Mahomed sau ce înseamnă idolatria pentru necreştini

Zilele trecute am dat de un articol care mi-a schimbat radical părerea despre libertatea vorbirii în lumea noastră. Nu vreau să mă refer în acest articol doar la o comunitate şi la felul ei de relaţionare faţă de ceea ce "măzgălesc" alţii despre ei şi fondatorul religiei lor; vreau să conştientizez faptul că ei nu doar că au înţeles vorbele profetului lor dar le şi aplică astăzi cu stricteţe aspră, dură şi sângeroasă.

Articolul sursă îl puteţi găsi şi citi aici în limba engleză.

Ca să vă sumarizez (pentru cei care sunt incomozi şi nu pricep limbajul CNN prea bine), este vorba de un grup făcut pe Facebook în care se chemau oamenii de pretutindeni să formeze ziua "desenării lui Mahomed". Ştim bine cum în 2005 un caricaturist danez a făcut aşa ceva şi parcă întreaga lume islamică s-ar fi ridicat împotriva lui să-l ucidă... şi asta doar pentru o întruchipare într-un desen a unui chip pe care nici el nu îl văzuse vreodată. Ciudat e faptul că musulmanii au descoperit aceasta ca o insultă... prin urmare caricaturistul a fost considerat insultător şi penibil de pedeapsă.

Ei bine, un simplu gest pe Facebook a determinat Ministerul Comunicaţiilor din Pakistan să blocheze accesul la acest site pentru o perioada nedeterminată. Se pare foarte normal că o astfel de propunere şi de insultă apărută pe un site de socializare şi-a făcut reclama mult mai profund şi mai eficace decât via TV sau alte modalităţi clasice de advertising.

Ce e ciudat - şi mi s-a părut şi mie foarte interesant - e faptul că persoana care a iniţiat acest grup nu este anti-islamică, şi nu a avut intenţia de insultare prin a face "ziua desenării lui Mahomed". Deşi s-au primit multe plângeri cu privire la acest grup, majoritatea musulmanilor au susţinut -- şi suţin cu dinţii şi cu toată tăria lor!!!! -- că este ofensiv să zugrăveşti în imagini pe Mahomed. Mai apoi, continuă una din persoanele intervievate de Richard Allen Greene (autorul articolului de pe site-ul CNN), Ibrahim Hooper, purtătorul de cuvânt pentru Consiliul Relaţiilor American-Islamice, "Islamul descurajează orice reprezentare vizuală a profeţilor lui Dumnezeu -- Isus, Moise, Mahomed, oricine -- deoarece noi credem că aceasta poate duce la o formă de închinare la idoli".

Foarte interesant este faptul că ideea acestui grup s-a format în urma ideii că acest topic este unul fierbinte şi atrage atenţia. Ce altceva aş mai putea adăuga eu acum?

Venind acum în lumea creştină, noi avem cea mai mare libertate în privinţa exprimării vizuale a orice credem noi. Deşi nici unul dintre noi nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu, sau pe vreunul din sfinţii Lui, iată că avem astăzi nu doar ziare, cărţi, calendare, reviste, brăţări, icoane şi tot felul de reprezentări iconice ale unor persoane, pe care biserica le numeşte "sfinte", dar am ajuns să le oferim o familiaritate prea mare şi neglijăm ceea ce musulmanii văd ca o ofensă: reprezentarea lui Dumnezeu sau a sfinţilor ori a mesagerilor Săi în imagini.

Nouă ne plac semnele vizuale. Unii aduc scuza că Biblia se explică mai bine oamenilor de rând prin reprezentări vizuale. Nu-i de mirare că au apărut Biblii în imagini azi, ba chiar s-a ajuns să avem şi Biblii cu tot felul de semne şi simboluri pe ele... care, cică, ar reprezenta ceva legat de Dumnezeu ori fiinţa Sa. Probabil că sunt idei de marketing acestea ca să se vândă Bibliile mai bine şi la cei care au mintea mai scurtă, sau celor cărora unii preoţii le bagă pe cap tot felul de baliverne nebiblice, neadevărate, neetice şi nefondate.

Prima poruncă dată de Dumnezeu se referă la însăşi acest lucru; studiaţi spre exemplu felul cum tratează Wikipedia, din mai multe puncte de vedere, interpretarea celor zece porunci din Vechiul Testament aici (nu este ceva recomandat, dar aşa pentru cunoştinţe generale, merită citit...). E foarte interesant faptul că atunci când a dat Dumnezeu aceste porunci lui Moise, poporul Israel se afla la muntele lui Dumnezeu şi deja îşi făcuseră un idol... pentru că Moise nu mai apărea din prezenţa lui Dumnezeu.

Să deducem dar că anumite calităţi de lider de la Mahomed şi scrierile sale, precum şi de la Moise şi scrierile sale, au avut influenţă asupra urmaşilor fiecărei grupări care o reprezentau fiecare - musulmanii, respectiv evreii - sau erau acestea doar simple coincidenţe?

De ce în vremea de astăzi lumea desconsideră faptul că închinarea la biserică este la fel de idolatră precum închinarea la o imagine pe care unii o consideră dată de Dumnezeu şi prin urmare sfântă?

Am ajuns nu doar să avem o libertate de gândire şi exprimare acum, dar şi o libertate de liberalism. Sună cam aiurea, dar cam aşa şi este! Introducem în sfinţenia dată de Dumnezeu şi alte chiţibuşe de-ale noastre şi spunem, precum iniţiatoarea grupului de pe Facebook, "că era un topic fierbinte... şi de aia am făcut-o", doar, doar o să ne placă lumea mai mult, o să avem popularitate, vom strânge mai multe fonduri, vom avea mai multe vizite la site, şi alte lucruri de acest gen.

Oarecum tind să cred că ideea blocării tuturor rahaturilor care se întâmplă pe Facebook are şi ea ceva la bază. Articolul din CNN spune că grupul format atrăsese cam 7.000 de fani; grupul care se opunea acestuia era de circa 68.000. Chiar şi cifrele vorbesc de efectul acestui grup. Aşa-zişii "iconoduli" erau contra a 9,71 de "iconoclaşti", care încercau să menţină ideea că orice reprezentare vizuală de natură religioasă poate duce la închinarea la idoli. Ce simplu a putut-o pune acest grup de opozanţi!

Ce greu o mai putem pune noi astăzi în cuvinte! Ce greu e să spunem că idolatria noastră a ajuns să fie de fapt stilul nostru de închinare. Păcat că astăzi sunt aşa de mulţi care nu se închină lui Dumnezeu şi într-o zi se vor chinui - nu închina - cu nimicurile care le-au venerat atâta şi care le-au propagat şi altora să le venereze.

Vă recomand o serie de articole în acest sens care tratează ideea de icoane, reprezentarea în îmagini sau simboluri a lucrurilor şi personajelor religioase, la această adresă.