Închinare ratată? Avem remediul!

Uneori ne închinăm şi nu ştim cum ne închinăm pentru că ne-am format idei şi concepte care provin din dogma denominaţională. Anumite aspecte din închinarea noastră nu sunt nimic altceva decât un formalism şi un tradiţionalism urmat după o anumită schemă pe care eu o numesc "conservă".
Recent am scris un articol ajutător pentru creştinii de pretutindeni (articol care se referea la închinarea noastră faţă de Duhul Sfânt) şi acest articol a produs o mulţime neaşteptată de reacţii. Deşi în acel articol nu am scos versete din context, şi nu am creat pretexte proprii, pentru unii creştini închinarea la Dumnezeu este încă o necunoscută mare (curând voi încerca să cataloghez pe o pagină separată doar articolele legate de închinare, pentru a fi mai uşor accesibile).

Am început să folosim la biserică tot felul de cântari traduse pentru a copia ceva ce ne-a placut - sau poate exista şi alt motiv - şi prin aceasta ne 'străduim' să ne închinăm lui Dumnezeu. Oare până când vom continua aşa?

Cred că am ajuns unde suntem acum pentru că am devenit prea raţionali şi mai puţin spirituali; nu ne mai interesează să lăsăm pe Dumnezeu să fie în control, noi vrem să conducem tot, vrem noi să producem prezenţa cerului în mijlocul nostru şi nu lăsăm de fapt ca cerul să coboare şi să transforme ceea ce spunem noi că este 'închinarea noastră'.

Uneori stăm în biserică lângă oameni care au concepte străine despre Scriptură, şi ai senzaţia că, tu şi cu persoana de lângă tine, vă închinaţi la fel lui Dumnezeu. Suntem diferiţi din nefericire, dar aceasta nu trebuie să însemne că noi trebuie să ne închinam lui Dumnezeu în mod diferit - în sensul "câte bordeie, atâtea obiceie". Trebuie să existe în mijlocul nostru o cultură spirituală dupa care să facem toate lucrurile excelent înaintea lui Dumnezeu. Dacă unu o ia la stânga, altu la dreapta, unu în sus, altu în jos, cu siguranţă că o să avem acolo o cacialma, nu o închinare. Suntem adepţii ordinii şi spunem acelaşi lucru despre Dumnezeu. Închinarea noastră înaintea lui Dumnezeu trebuie să fie în simplitate, în adevăr şi în sinceritate. Când facem lucrurile după un program, acela se numeşte spectacol. Nu e de mirare că la multe din slujbele noastre avem mulţi spectatori şi prea puţini închinători.

În timp ce scriam acest articol mă aflam în drum spre servici, în autobuz. Lângă mine s-a aşezat o doamnă care a început să se foiască mult şi să tot cotrobăie ceva prin geanta ei. M-am simţit deranjat încât am vrut să mă opresc şi să îi spun câteva. M-am oprit. Am spus în mintea mea, nu trebuie să fac aşa ceva; Dumnezeu îi vede pe toţi şi El va produce calmitate în jurul meu. Şi aşa a şi fost! La închinare trebuie să fie la fel. Avem diferite mentalităţi, credinţe, dogme, paradigme şi pretexte în mintea noastră, însă Dumnezeu este Acela care poate aduce pace în mijlocul nostru şi să ne ajute să ne închinăm în tăcere, în sfinţenie, în adevăr.

Există momente în închinarea noastră când cei din jur nu se închină. Poate acest aspect se vede pe faţa oamenilor, poate simţi în inima ta acest lucru. Uneori îţi vine să le zici: "De ce nu vreţi să vă închinaţi împreună cu noi? Cum de puteţi sta în Casa Domnului cu braţele încrucişate şi să fiţi fără băgare de seamă că noi ne străduim aici să facem ceva, şi ne străduim din toată inima! Vă rog puţin respect!"

Poate totuşi trebuie pusă altfel problema. Poate ar trebui să ne întrebăm ce am putea face noi să-i angajăm / implicăm pe oameni în închinare. Vrem să avem o închinare ratată, un program tradiţional, un deja-vu, sau vrem ca prezenţa lui Dumnezeu să fie manifestată în mijlocul nostru?

Iată mai jos câteva sfaturi care le-am preluat şi adaptat de la un închinător adevărat. Sper să vă determine la acţiune, fie că eşti lider de închinare în biserică, sau un simplu enoriaş în biserică.

Roagă-te - În anumite momente dintre cântări ar trebui să existe un astfel de timp. Motivul pentru care trebuie să existe o pauză între cântările din cadrul închinării este pentru a-l întreba pe Dumnezeu ce vrea să facă El acum? Ce direcţie vrea să luăm? Încercăm să ne concentrăm la ceea ce vrea să ne spună Duhul Sfânt? Nu trebuie să ne temem de momentele acestea. Atunci poate să îţi vorbească Dumnezeu.

Fă lucrurile simplu - Nu avem nevoie de program de închinare gen conservă; uneori trebuie să fim simpli în închinare şi poate chiar să mai schimbăm direcţia. Aici nu e vorba de a fi inovativi sau de a cânta cât mai multe cântece - fie ele chiar traduse din alte limbi, de la alte formaţii, etc. - ci e vorba de a-i atrage pe oameni spre Dumnezeu, să aibă o corespondenţă cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în închinare.

Vorbeşte - Uneori oamenii nu se închină precum tine pentru că ei sunt cu capul pe altă planetă. Oamenii îi urmează de obicei pe cei în care au încredere. Ei nu vor urma pe un lider de închinare - sau un închinător, care conduce acum închinarea - dacă el nu le vorbeşte la nivelul lor. Fă-i să se simtă uşuraţi, să te asculte, poate aici o să ai nevoie să practici arta vorbirii în public (despre acest subiect vom vorbi într-un alt articol). Trebuie să înveţi cum să foloseşti cuvintele într-un moment mort pentru a-i conecta pe oameni.

Citeşte - Atunci când cântările şi cuvintele nu îşi fac efectul pe deplin (ceea ce se poate întâmpla oricând), nu uita de puterea Cuvântului lui Dumnezeu! Găseşte un pasaj din Scriptură şi citeşte-l. Cuvântul lui Dumnezeu este dătător de viaţă; acesta penetrează, taie profund. Uneori este nevoie să laşi pe Dumnezeu să preia controlul. Nu mai urma programele prestabilite, ele produc doar monotonie şi tradiţionalism.

Împărtăşeşte - Acest aspect poate că se aplică sau nu la situaţia din cadrul închinării unde te aflii tu. Dacă mai ai şi alte persoane lângă tine la închinare, predă ştafeta altora atunci când nu mai ştii ce să faci; e drept că e nevoie de smerenie ca să poţi să "împuterniceşti" pe alţi lideri să facă lucrarea pe care o faci tu. Sunt sigur că Dumnezeu poate folosi această modalitate de a aduce ceva proaspăt în cadrul închinării

În cele din urmă, ceea ce este cel mai important la închinarea noastră este să fim curajoşi. Să nu ne temen să schimbăm direcţia, deşi biserica are stilul ei de închinare, fă lucrurile cu îndemânare. În astfel de momente avem nevoie de a apela la muşchii noştri de închinători / lideri de închinare, şi să ne lăsăm purtaţi de ungerea şi de prezenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu echipează pe cei pe care îi cheamă. Bazează-te pe încrederea că Duhul Sfânt se poate mişca prin tine. Învaţă să depinzi de El.

Dacă ceea ce ai citit mai sus nu se poate identifica cu închinarea sau chiar vreun aspect aparte din viaţa ta, înseamnă că inima ta nu aparţine în totalitate lui Dumnezeu. Acest articol nu te poate schimba, Dumnezeu însă da. Cere-I lui Dumnezeu să ţi se descopere şi să te ajute să fi un închinător adevărat. Vorbeşte-I şi cere-I să ţi se descopere personal. Dumnezeu nu trece niciodată cu vederea o inimă sinceră şi smerită. Şi rugăciunea ta către El te va ajuta să îţi deschizi inima să primeşti răspunsul şi remediul la starea ta prezentă: să nu mai fi un închinător ratat, ci un închinător autentic! Amin!

Notă: Parte a acestui articol este o adaptare din blogul lui David Stantistevan, postarea  What to do when no one worships ("Ce să faci când nimeni nu se [mai] închină") - folosit cu permisiunea autorului. Pentru mai multe articole despre închinare şi ajutoare pentru cei care conduc închinarea, vizitaţi site-ul său:  www.davidsantistevan.com