[Repostare] Deodorant Spiritual - Sau ce să faci când ai transpirat prea tare

Ideea de a scrie acest eseu a apărut ca o atitudine pe care am văzut-o a fi foarte persistentă şi „la modă” printre mulţi aşa zişi urmaşi ai lui Hristos. Mulţi creştini din vremea modernă adoptă o atitudine care „miroase” greu şi care contaminează în jur pe toţi; dacă nu ai fost şi tu contaminat încă înseamnă că ori nu ştii despre ce este vorba, ori ceva este „în neregulă cu tine” (o vorbă care este adevărată atunci când ne referim la cei care sunt „altfel” – dar nu de acelaşi fel – decât ceilalţi).

Eseul de faţă prezintă un aspect al atitudinii de mândrie din viaţa creştinului modern, care doresc să îl numesc în termeni mai pozitivi, deodorant, aceasta ca să nu se simtă „călcaţi pe bătătură” cei care ştiu că sunt plini de mândrie şi nu vor să o recunoască, şi cei care sunt mândrii, dar care nu îşi dau seama de aceasta.

Mândria este o atitudine care nu are precedent în viaţa unui creştin. O spun şi o scriu răspicat pentru că aceasta este o sfidare a celor din jur, o aroganţă, o privire de sus a altora şi o considerare de sine „prea bună” decât s-ar merita. Acestea sunt doar câteva din definiţiile termenelor biblice pe care le-am întâlnit în cele cel puţin 48 de referinţe biblice. Termenul „mândrie” apare pentru prima dată în versiunea românească a Bibliei în Deuteronom 8:14, „ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei”. Alte versiuni cu care am comparat acest cuvânt foloseşte termenul de „înălţare”, care oarecum ar fi una din explicaţiile acestui cuvânt. Versetul de faţă este totuşi o avertizare, vă rog să ţineţi minte acest aspect.

Mândria în sine implică mai mult decât o simplă înălţare. În alte versiuni, spre exemplu versiunea NASB [1], cuvântul mândrie apare pentru prima dată în Levitic 26:19, unde este scris, „Voi frânge mândria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier, şi pământul de aramă.” În acest pasaj, cuvântul mândrie este traducerea din ebraică a cuvântului ga’on, având aspectul de substantiv masculin care se referă la aroganţă, mândrie, umflare, şi provine de la verbul de rădăcină din limba ebraică ga’ah, care înseamnă a înălţa, a creşte, a ridica în triumf.

Cuvântul mândrie în limba ebraică are mai multe forme, însă acelaşi înţeles. În 1 Samuel 17:28, se foloseşte acelaşi cuvânt tradus în limba romană prin mândrie, dar în limba ebraică se foloseşte termenul zadon, cu sensul de insolenţă, mândrie, aroganţă, îngâmfare, iată şi textul din limba română, „Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: ‚Pentru ce te-ai pogorât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta’”. Cuvântul folosit în acest text provine de la rădăcina unui alt verb care prezintă de fapt acţiunea acestuia, a fi arogant, a fi insolent; această atitudine prezentată în contextul de mai sus este o atitudine izvorâtă dintr-o altă atitudine a inimii, mânia.

În Noul Testament apare un alt termen pe care l-am putea traduce drept „a îmbrăca în fum, umflat de mândrie, etc.” (termen folosit în 1 Timotei 3:6, care în limba romană este tradus prin îngâmfare, iar în Marcu 7:22, este folosit un alt cuvânt, cu acelaşi înţeles, dar care este tradus în romană cu trufia. Ioan, în prima sa epistola foloseşte un termen care în limba română este tradus prin lăudăroşie, 1 Ioan 2:16).[2]

În toate cele peste 48 de referinţe despre mândrie (nu am luat în considerare expresia folosită în versiunea română din Deuteronom 8:14), toate cuvintele, fie că sunt transpuse în româneşte cu acelaşi cuvânt sau cu un sinonim al acestuia, ori cu o altă formă din limbile ebraică ori greacă, folosite în original, nu prezintă nici unul dintre ele o caracteristică pozitivă. Dicţionarul de cuvinte ebraice pe care l-am folosit oferă la unul din termeni şi o „parte pozitivă”, cea de înălţare, maiestate, excelenţă, însă, aşa cum am menţionat anterior, acest cuvânt denotă numai ceva rău.

La finalul acestui eseu vă ofer o listă completă cu ipostazele în care apare mândria precum şi alte detalii despre ea, detalii din care veţi putea deduce şi voi, fie prin studiul scripturilor oferite, fie prin citirea altor materiale, că mândria nu este o „caracteristică etică” acceptată în Biblie. Poate că termenul de caracteristică este prea mult spus în acest sens. Daţi-mi voie să explic şi să susţin acest lucru.

În lumea creştină modernă – secolul prezent, era ştiinţei, în care poţi afla orice printr-o simplă apăsare de buton, lucru care nu era la dispoziţia creştinilor de acum 1500 de ani şi mai mult – mândria are un teren unde câştigă multe bătălii. Ea se dă drept altceva şi, în fond, prin intermediul meschinăriilor ei, îi manipulează pe oameni, se foloseşte de ei şi în final totul se termină cu bine, atâta timp cât cineva a profitat de alţii ca să obţină binele propriu.

Am întâlnit persoane care au mândria în sânge. Când am întrebat pe alţii din jur "care e problema cu x", mi s-a spus că "aşa sunt ei". Eram nedumerit. A trebui să mai pun o altă întrebare, "este ceva legat de cultură aceasta?" Am primit un răspuns mai dur decât mă aşteptam eu - "oarecum, da". Nu fac referire la nici o persoană cu numele, şi dacă aţi cunoaşte despre ce vorbesc aţi fi mai indignaţi decât informaţi. Realitatea este că în biserică - orice nume ar purta aceasta - sunt persoane care au acest "fel de a fi" şi nu le-a spus încă nimeni direct în faţă.

Persoanele care au o atitudine de mândrie pot să fie cele mai făţarnice atunci când e vorba de o confruntare – cine este oare cel mai sfânt atunci când se dă ceva la cei mai "cuminţi", şi cine este cel mai "ştiutor" atunci când are loc un concurs… etc. – dar şi când e vorba de preluarea responsabilităţilor. Persoanele care au mândrie în ele nu vor vrea să recunoască niciodată aceasta. Mândria de fapt locuieşte în mulţi dintre noi, ne-am născut oarecum cu ea, fie că vrem sau nu, şi convieţuim cu ea. La unii însă iese în evidenţă, pe când la alţii, cei mai „şireţi”, totul pare a fi ceva normal.

Îmi aduc aminte de vremea când am fost student în anul I la facultate. Un grup de americani vizitaseră campusul înainte ca eu să ajung la cursurile acestei şcoli, şi în urma vizitei lor, au observat ceva anormal. Cam mulţi studenţi „puţeau”, deşi era apă caldă şi săpunuri pe toate drumurile. Problema era că simpla comoditate îi făcea pe mulţi să fie „de la ţară”, când ei erau de fapt copii de orăşeni. Drept urmare a acestor lucruri, grupul de americani s-a gândit să facă o „investiţie” şi să ne trimită ceva ca să se debaraseze de viitoarele „mirosuri” atunci când vor veni alţii în vreo vizită pe la institut. Fiecare student a primit – şi atunci eram în primele mele zile de şcoala şi nu ştiam nimic de ceea ce a fost sau urma să se întâmple acolo – un prosop de corp de mărime mare, un prosop mai mic de faţă, un săpun, un deodorant, şi dacă reţin bine, şi câte o pastă de dinţi. Se poate să fi fost mai multe, dar nu vreau să exagerez, oricum ştiu sigur că am primit deodorante, săpunuri şi prosoape. Şi culmea era că toate aveau aceiaşi culoare, vrei nu vrei trebuia sa ştii care este al tău, şi să îl foloseşti. Zilnic!

În vremea noastră există psihologi care tratează bolile, afecţiunile şi toate celelalte „patimi”, însă noi îi ignorăm pentru că nu vrem ca alţii să ştie de noi, şi de cine suntem noi de fapt. Creştinii de astăzi profită de faptul că sunt unde sunt şi încearcă să redefinească valorile vieţii creştine, aşa cum le-a fundamentat Domnul Isus Hristos, şi le modelează după cum vor ei. Am ajuns să numim păcatul "problemă" şi când e vorba de ceva mai personal, nu spunem lucrurilor pe nume ci "ne ascundem după deget". Vorba vine...

Este corect să spunem în loc de mândrie, iubire? Dacă nu aş fi început acest eseu cu prezentarea pe scurta a câtorva pasaje şi expresii care să clarifice şi să definească de fapt ceea ce stă acum în faţa noastră, aş fi putut transforma rândurile de aici într-o ficţiune şi aş fi creat o părere personală, unii ar fi luat-o drept „dogmă” de urmat - cum sunt multe romane din zilele de astăzi, şi încă unele bine vândute - alţii ceva de criticat, iar unii, poate chiar cei mai „pufăiţi” (aşa cum îmi place mie să le spun la cei care au nasul pe sus cam tot timpul) să mă ia în derâdere pentru ca am încercat să spun lucrurilor pe nume şi în faţă, nu pe la spate.

Apropo, aţi încercat vreodată să cercetaţi care este diferenţa dintre o persoană mândră şi o persoană moartă? Este interesant că în limba română ambele cuvinte încep cu litera „m”, oarecum un joc de cuvinte. Diferenţa dintre un mândru şi un mort este precum diferenţa dintre cer şi pământ. Cei mândrii nu îi văd pe cei morţi, iar cei morţi nu îi văd pe cei mândrii. Este un adevăr expus aici. Dacă noi am fost crucificaţi împreună cu Hristos, şi dacă El locuieşte în noi, nu firea cea veche cu pofta, mândria şi lăudăroşenia ei (aroganţa ar fi fost cel mai bun termen aici), oare am putea noi să mai fim în acelaşi timp vii faţă de păcat – pentru că mândria este un păcat – sau mai degrabă vii faţă de Hristos, care a învins păcatul, puterea sa şi moartea, prin jertfa Sa?

Problema noastră este că noi evităm să numim o atitudine pe nume. Mai bine să transpirăm în a face ocolişuri, să ne facem pe noi să fim ceva şi cineva, fără să ne mai gândim la cei din jur, la ce daune am produs pentru ei, la ce vieţi am ruinat în urma noastră; e simplu, am primit şi noi odinioară „prosoape” şi „săpunuri”, numai că deodorantul nostru nu mai este unul „anti-transpiraţie”, ci unul „anti-păcat”, adică mândria, aroganţa, trufia, care durează pentru unii 28 de ore din 24, cât are ziua. Noi folosim mai uşor ceea ce am fost obişnuiţi să folosim pentru că „aşa am primit noi”, şi dacă vine cineva cu ceva nou, asta este o prostie.

Mergi la un mort şi încearcă să îl înţepi cu un ac în picior şi să vezi dacă o să strige sau dacă o să te înjure. Fă acelaşi lucru la o persoană pe care nu prea o „înghiţi” aşa de bine, şi ai să vezi reacţia adversă. O să ţipe cât o să-l ţină gura de tare… iar tu dacă o să continui să-l înţepi, în tine este mai mare mândria!

Mândria nu se formează în noi atunci când vrem noi şi dispare când ne place. Există în noi pentru că este un păcat – ni s-a imputat nouă prin Adam – şi păcatul – mândria, subiectul de faţă – se curăţă nu folosind un deodorant solid, sau roll-on, ori lichid, etc, ci cu pocăinţă!

Mai jos aveţi o listă cu versete biblice care prezintă adevărul despre mândrie. Dacă nu ştii ce să faci cu mândria ta – fie că consideri că o ai sau nu (sau poate că te crezi mai sfânt decât papa!!!) – îţi recomand să te pocăieşti şi să îi ceri lui Dumnezeu să zdrobească eul tău. Apoi cere-i să producă în tine un caracter de asemănare cu persoana lui Isus Hristos, Fiul Său cel Sfânt şi Desăvârşit. Când vei înţelege cine a fost El şi ce a făcut El, şi când vei reuşi să devii tot mai mult asemenea Lui (nu am folosit cuvântul „perfect” în acest context şi nici nu vreau să aibă cineva ideea de a-l aduce aici, astfel creând un „pretext”!), atunci vei ştii ce să faci când mândria îţi bate la uşă.

MÂNDRIA
Este păcat, Proverbe 21:4;
Este urâcioasă înaintea lui Dumnezeu, Proverbe 6:16, 17; 16:5;
Este urâcioasă înaintea lui Hristos, Proverbe 8:12, 13;

Adesea îşi are originea în:
- neprihănirea de sine, Luca 18:11, 12;
- privilegiile religioase, Ţefania 3:11;
- cunoştinţa nesfinţită, 1 Corinteni 8:1;
- lipsa de experienţă, 1 Timotei 3:6
- posesiunea puterii, Levitic 26:19; Ezechiel 30:6;
- posesiunea bogăţiei, 2 Regi 20:13

Este interzisă, 1 Samuel 2:3; Romani 12:3, 16;

Strică pe om, Marcu 7:20, 22;

Împietreşte mintea, Daniel 5:20;

Cei sfinţi:
- să nu se îndeletnicească cu ea, Psalmul 131:1;
- să nu o respecte în alţii, Psalmul 40:4;
- să o deplângă în alţii, Ieremia 13:17;
- să o urască în alţii, Psalmul 101:5;

O piedică în căutarea lui Dumnezeu, Psalmul 10:4; Osea 7:10;

O piedică în calea îmbunătăţirii, Proverbe 26:12;

O caracteristică a:
- celui rău, 1 Timotei 3:6;
- lumii, 1 Ioan 2:16;
- învăţătorilor falşi, 1 Timotei 6:3, 4;
- nelegiuiţilor, Habacuc 2:4, 5; Romani 1:30;

Vine din inimă, Marcu 7:21-23;

Cei răi se cuprind cu ea, Psalmul 73:6;

Îi duce pe oameni la:
- dispreţ şi respingere a cuvântului şi a lucrătorilor lui Dumnezeu, Ierusalim 43:2;
- un duh de persecuţie, Psalmul 10:2;
- mânie, Proverbe 21:24;
- luptă, Proverbe 13:10, 28:25;
- decepţie de sine, Ierusalim 49:16; Obadia 1:3;

O avertizare împotriva ei, Ierusalim 13:15

Este urmată de:
- ruşine, Proverbe 11:2;
- defăimare, Proverbe 29:23; Isaia 28:3;
- distrugere, Proverbe 16:18, 18:12;

Va abunda în zilele de pe urmă, 2 Timotei 3:2;

Vai de cei mândrii, Isaia 28:1, 3;

Cei care sunt vinovaţi de aceasta:
- vor primi împotrivire, Iacov 4:6;
- vor fi făcuţi de ruşine, Isaia 23:9;
- vor fi răsplătiţi, Psalmul 31:23;
- vor fi nimiciţi, Ierusalim 13:9;
- vor fi supuşi, Exod 18:11; Isaia 13:11;
- vor fi smeriţi, Psalmul 18:27; Isaia 2:12;
- vor fi înjosiţi, Daniel 4:37; Matei 23:12;
- vor fi împrăştiaţi, Luca 1:51;
- vor fi pedepsiţi, Ţefania 2:10, 11; Maleahi 4:1;

Exemple:
- Ahitofel, 2 Samuel 17:23;
- Ezechia, 2 Cronici 32:25;
- Faraon, Neemia 9:10;
- Haman, Estera 3:5;
- Moab, Isaia 16:6;
- Tir, Isaia 23:9;
- Israel, Isaia 28:1; Osea 5:5,9;
- Iuda, Ieremia 13:9;
- Babilon, Ieremia 50:29, 32;
- Asiria, Ezechiel 31:3, 10;
- Nebucadneţar, Daniel 4:30, 5:20;
- Belşaţar, Daniel 5:22, 23;
- Edom, Obadia 1:3;
- Cărturarii, Marcu 12:38, 39;
- Irod, Fapte 12;21-23;
- Laodicenii, Apocalipsa 3:17.

NOTE DE SUBSOL: 
[1] New American Standard Version, o versiune care este cea mai clară traducere literală în engleză din limbile originale, un lucru atestat nu de mine personal.
[2] Pentru un studiu aprofundat al tuturor termenilor ebraici şi greceşti folosiţi în original, vă rog să consultaţi o Biblie cu numerele Strong, care corespund Concordanţei Biblice Strong.

Articolul a fost publicat iniţial de mine aici, în luna ianuarie 2016. Pozele din acest articol sunt de pe google images.




Niciun comentariu:

Disclaimer:
Comentariile cu conținut off-topic, cu tentă de jignire, amenințare, ofensatoare, injurii, sau cuvinte porcoase/profane sunt șterse automat. Comentați doar dacă ceea ce aveți de spus este relevant și aduce discuții/subiecte noi. Comentariile cu pseudonime sunt "by default" sterse. Comentariile cu link-uri sunt moderate pe Disqus, pe Blogger, sterse. Daca doriti sa faceti publicitate la un site, rog sa ma contactati pentru o cotatie de pret, rezolvam. :)

Un produs Blogger.