Sărbătoriţi Crăciunul? Aveţi calendarul greşit!

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat,

şi domnia va fi pe umărul Lui;

Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,

Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

(Isaia 9:6)

Ce înseamnă pentru tine, dragă cititorule, a sărbătorii alături de cei dragi ceva care de fapt nu are nici un sens pentru tine? Cu siguranţă că nu te gândeşti la Crăciun (aşa ceva nu este nicăieri în Biblie) şi nici la Anul Nou (una are mai mare importanţă decât alta) că acestea ar fi catalogate drept "sărbători speciale".

E drept spus că sărbătorile de iarnă sunt cele mai speciale. Asta o spun cei mai mulţi care, după ce a trecut Ziua Recunoştinţei (sărbătorită din nefericire de americani în ultima joi din luna noiembrie a fiecărui an) uită să mai fie recunoscători şi devin doar cunoscători - pe oricine ai întreba despre "Ce înseamnă Crăciun?" o să îţi răspundă că e vorba de 25 decembrie şi că în această 'presupusă dată' s-ar fi născut Isus, Mântuitorul întregii omeniri. Îmi amintesc bine de subiectul referitor la "schimbarea calendarului", pe care l-am tratat la pagina de Apologetică din luna octombrie 2005 (material disponibil în Publicaţia de Apologetică a Misiunii Vox Dei, vă recomand să îl citiţi când aveţi timp). Ceea ce s-a părut a fi cel mai interesant a fost că cel care a schimbat calendarul... a mutat o mare parte din sărbători cu 13 zile înainte. Oarecum totul a devenit o cacealma pentru biserica ortodoxă din acea vreme, anumite sărbători erau ori trecute cu vederea, ori, şi mai ciudat, se intra dintr-un post direct într-o sărbătoare, ceea ce ar fi fost considerat un dezmăţ, dacă ar fi să spunem lucrurilor pe nume. Nu era admis ca după o perioadă de aşa zisă 'smerenie personală' să se ajungă la 'spoială personală', prin a da frâu liber pântecelor şi a sări de la rugăciune la ospăţ.

Pentru unii din acea vreme aceste lucruri au creat, pe lângă confuzie, şi o controversă. Aşa s-a ajuns să se se sărbătorească de unii Paştele (aşa zisa Paschalia, adică Sărbătoarea Învierii Domnului Isus Hristos) într-o anumită perioadă (desemnată a fi după echinocţiul de primăvară), iar alţii să îl sărbătorească în mod strict după Paştele Evreiesc (pe acea vreme Biserica Ortodoxă nu admitea să se sărbătorească Paştele odată cu Paştele Evreiesc. Cu alte cuvinte, diverse calendare de atunci, cum ar trebui să fie acum, nu erau impediment faţă de inter-comuniune, în măsura în care Calendarul nu este o dogmă, ci un „obicei”, aşa cum a recunoscut Patriarhul Jeremias II de Constantinopole. Agăţarea de Calendar – oricât de venerabil al fi el – care este pierdere de timp, cu 13 zile până acum – este o apreciere falsă a Tradiţiei. Mai mult, acele Biserici Ortodoxe antice care au urmat un număr de diferite Calendare au produs Sfinţi – Sf. Policarp, de sigur, Sf. Patrick, Sf. Columban, Sf. Aidan, etc. – aşa cum şi Noul Calendar a sfinţit pe mulţi – Sf. Nicholas Planas, Sf. Irene Myrtiodotissa, etc.

Anumite ţări şi anumite tradiţii sărbătoresc anumite sărbători la o dată diferită. De aici ne punem întrebarea, care este data corectă, cea sărbătorită de cei de aici sau cei de acolo?

Aici este miezul dilemei noastre. De fapt doresc să vă provoc să priviţi la felul cum sărbătoriţi sărbătorile - oricum ar fi numite ele şi oricând ar fi acestea sărbătorite - şi să priviţi la felul cum ar trebui să sărbătoriţi. Toţi iubesc să urmeze "turma" atunci când e vorba de a face ceva "religios", dar nu întotdeauna "turma" duce la păşuni verzi. Există în noi un spirit de "turmă" care lucrează în noi ca un magnet - dacă toţi sărbătoresc Crăciunul cu mese festive, noi de ce să ne lăsăm mai prejos sau să rămânem în urmă? A fost o perioadă în România când Anul Nou (cunoscut de mulţi drept "revelionul") era mai important decât Crăciunul (cunoscut mai bine sub numele de "Sărbătoarea Naşterii Domnului Isus", termenul de "Crăciun" fiind unul nebiblic). Au ajuns mulţi la această concluzie şi o spun pentru cei care nu îşi mai dau seama că atunci când se uită la calendar ei nu văd altceva în data de 25 decembrie decât singura perioadă din an când familia se reuneşte, sărbătoreşte, se schimbă daruri (aceasta în cele mai bune cazuri), pe când pentru alţii această dată este o dată nefastă, poate că cineva drag a murit în acea zi şi sunt mânioşi pe Dumnezeu. De ce nu pot să sărbătorească şi ei "ca toată lumea" şi trebuie să fie în doliu, ori în dureri şi jale?

Oricine ai fi, oricare ar fi părerea ta despre sărbătoarea Naşterii Domnului Isus, aminteşte-ţi de ceea ce scria profetul Isaia, cu sute de ani înainte de venirea Celui Promis - Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii - El nu avea să fie numit nici Crăciun, nici Christmas, nici Santa Claus şi în nici un alt fel. El [Isus Hristos] avea să fie (şi este acum pentru noi care realizăm aceasta în prezent) MINUNAT, SFETNIC, DUMNEZEU TARE, PĂRINTELE VEŞNICIILOR, DOMN AL PĂCII - sunt doar câteva nume care inspiră încredere, credinţă, dorinţă după adevăr şi o bază fermă. Pe cine ai tu în familia ta care să poată veni la tine şi să te poată face un om în care să-şi poată pună toată credinţa, în care să ştie 100% că găseşte pace atunci când se află în durere, în suferinţă sau necaz, ori să te numească cel puţin Domn?

Când urmăm spiritul de "turmă" al celor din jur avem tendinţa să ne facem pe noi să fim "minunaţi, sfetnici, tari, părinţi cu experienţă, pacifişti" şi alte nume, şi să uităm de fapt de Acela care este nu numai în 25 decembrie toate acestea, ci zi de zi, săptămână de săptămână, an de an, deceniu după deceniu, secol după secol, acelaşi, Fiu al lui Dumnezeu, Emanuel!

Renunţă măcar în acest an să fi ca turma şi fă din ziua de Crăciun o zi ca oricare alta. Ai putea să o faci? Oare ce vor spune vecinii? Să devin un ipocrit în ochii lor? Să mă creadă pe mine un fanatic? Sunt sigur că acestea vor fi gândurile care îţi vor umple mintea când vei citi aceste rânduri. Şi dacă tot nu vrei să fi altfel, măcar fi cinstit cu tine şi nu mai spune că Isus s-a născut iar în acest an - că noi cu sărbătorile noastre "îl facem să se nască" anual --- şi inima noastră tot fără de El este.

Dacă Domnul Isus ar fi trăit printre noi fizic în aceste zile sunt sigur că ar râde de noi când ar auzi de felul cum sărbătorim noi Naşterea Sa. Ar râde că ar ştii că noi am preluat această sărbătoare de la alte popoare păgâne şi că trecem prin toate mişcările - ca şi când totul ar fi o piesă de teatru - şi lăsăm esenţa la o parte. Mai bine să luăm esenţa. Să lăsăm sărbătoarea. Să sărbătorim altfel. Tu poţi face diferenţa în această lume condusă de materialism, religie şi mândrie. A sărbători pentru tine poate fi a preţui. Să revenim la fundamentele credinţei şi să abandonăm tradiţia obiceiurilor şi a calendarelor noastre care nu produc nimic.

Laurenţiu Nica - articol scris / postat iniţial în anul 2007.

Fotografiile din această postare sunt realizate de mine în decembrie din diferiţi ani, în 2 ţări diferite, unde sărbătorile sunt şi au semnificaţii diferite - asta şi datorită culturilor din aceste ţări.