Teologia care te batjocorește

Bunul meu prieten Nicolae Geantă (renumit blogger, profesor de geografie, autor a mai multe cărți) discuta mai deunăzi la un post de televiziune despre Teologia lui Pinocchio. Am descoperit acolo - deși știam de mult timp lucrurile discutate - că noi folosim uneori minciuna ca să justificăm anumite stări, sau ca să ne eschivăm. Uneori facem gesturi care nu țin de noi și ulterior, când ne dăm seama de ceea ce am făcut sau de ceea ce am spus, trebuie să memorăm mereu acea ”împiedicare” ca să o justificăm ulterior cu alte jumătăți de presupus adevăr. Unul din aceste ideologii despre care vreau să vorbesc în această postare este de fapt teologia care este propagată de biserici, o serie de ideologii și de presupuneri umane, înțelegeri greșite, păreri personale care au ajuns să fie așa de ferm susținute și predicate de unii, încât nu doar că s-a deviat de la adevăr, dar a început să întunece mințile celor din jur.

Un fost coleg de al meu avea o vorbă care nu am putut-o uita așa de ușor: cei mai mari anticriști sunt teologii de astăzi. Avea dreptate. Ei cunosc adevărul, ei cunosc ceea ce este drept și sfânt, și pot oricând suci lucrurile spre a crea o realitate inexistentă, să ducă pe oameni într-o deviere subtilă și ulterior să creadă și să-l considere a fi drept materie divină.

Doar că în decursul anilor am descoperit că și cei care nu sunt teologi pot produce... propria teologie. Și ei au o tendință de a crea ideologii care sunt respectate și care sunt urmate, și o mare parte din ele au pornit din înțelegerea și citirea greșită a Sfintelor Scripturi. De fapt ei cred că au o teologie corectă, însă este lipsită de o relație cu Dumnezeu și aceasta duce la o... ”ologie”. Ați văzut un orb cum conduce pe alt orb?

Ca să nu vă obosesc prea mult mințile și ochii, voi vorbi concret și deslușit ca să pricepeți. Una din teologiile care ne batjocoresc viața creștină este propagarea învățăturii inexistente despre (purtarea de) batic. Deși Scriptura vorbește despre cultură, despre obiceiuri, despre felul cum oamenii veneau la Templu, ulterior la locul de închinare, nu am întâlnit nicăieri în Sfânta Scriptură vreun enunț clar al Tatălui ceresc, sau al Domnului Isus Hristos, sau măcar un îndemn repetat al Duhului lui Dumnezeu prin care să ne facă să înțelegem și să pricepem clar că Dumnezeu ar dori ca ”muritorii” să vină înaintea Lui cu o anumită postură, cu o anumită vestimentație, cu o anumită coafură și cu anumite podoabe - adăugate sau scoase de pe noi.

Una din învățăturile subtile pe care le-am auzit în cadrul unei mari biserici creștine din România este că ”nepurtarea de batic împiedică pe Dumnezeu să îți asculte rugăciunea”. Probabil că dacă aș da numele acestei biserici și pastorul ei și-ar da demisia să afle acum că la biserica lui se propagă învățături subtile mascate în aparențe nevinovate, dar care sunt de fapt stupizenii umanist-religioase. Mi se și întoarse stomacul când am auzit un idiot (pardon, nu am putut să spun individ, pentru că el a apărut cu ideea aceasta vagă: a sfințeniei arătate prin purtarea de batic pe cap; dicționarul definește un idiot ca fiind o persoană care exprimă și denotă stupiditatea, care suferă de debilitate mintală, care este lipsit de inteligență) că predica și susținea cu atâta putere, fermitate și îndrăzneală că dacă nu porți batic pe cap ești decăzut înaintea lui Dumnezeu. Mă uitam în jur să văd de ce nu reacționează nimeni față de nenorocirile care le scotea pe gura sa spurcată acest individ. Nu mi-am putut da seama de ce acest om lipsit de inteligență și care știa să manipuleze ascultătorii folosind o intonație și o privire pătrunzătoare în acea biserică, nu a putut să înțeleagă Epistola lui Pavel către Romani, în care sunt descrise lucrurile atât de clar în ceea ce privește viața de credință, mântuirea noastră și poziția care o avem în Hristos. Mi-am permis să citez doar 2 versete mai jos:

Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” (Romani 1:16-17, sublinierile din text îmi aparțin)

Evanghelia lui Hristos este vestea pe care am primit-o de la Dumnezeu: El a trimis pe Fiul Său ca să ne răscumpere din păcate și să ne schimbe starea noastră într-o stare asemenea Lui: neprihănirea lui Hristos, pe care noi o primim prin credință, nu prin batic! Nu a spus niciodată Domnul Isus că rugăciunile noastre nu sunt ascultate pentru că nu respectăm un anumit ritual, că nu ne închidem într-o anumită cămăruță, nici măcar nu a spus că dacă nu folosim anumite exprimări nu am avea rugăciunea ascultată, care să primească apoi răspuns de la Tatăl Ceresc.

Nici măcar Pavel, care a fost unul din cei mai mari teologi ai vremii, nu a putut susține că un anumit stil de îmbrăcăminte împiedică ascultarea rugăciunilor de către Dumnezeu. Oare ce modalitate de rugăciune consideră unii că ar fi corectă pentru Pavel, pentru Isus, pentru... restul bisericii? De fapt cei care susțin cu ardoare învățătura drăcească despre batic sunt și cei care au credința șubredă. Pavel nu vorbea în 1 Corinteni 11 despre felul cum să se roage femeile în secolul 21 și despre ce să predice unii în biserică când nu au timp sau chef să se roage ca Dumnezeu să le descopere revelații divine din Cuvântul Său. Despre acest pasaj am discutat și am tratat interpretarea sa foarte detaliat în această postare. Problema noastră prezentă nu este cu privire la un pasaj care unii îl citesc greșit, ci faptul că un pasaj transmis greșit din Scriptură a fost scos din context și a devenit o teologie care spurcă și care batjocorește pe cei din jur!

Nu o să admită cei din spatele amvoanelor că predică și că susțin această învățătură lumească așa de tare, pentru că nu de la amvoane se predică aceste teologii șubrede și habotnice. Undeva subtil, în locurile tainice și ascunse, în ”bisericuțele” și în ”partidele” din biserici se propagă aceste ideologii demonice cum că Dumnezeu nu îți ascultă rugăciunea dacă nu ai batic pe cap! Aș vrea să văd și eu și să demonstreze Dumnezeu la acea persoană care a susținut și a introdus cu atâta subtilitate în mintea unor copii această ideologie nebiblică, nefondată, nedemnă de crucea lui Hristos, cum poate Dumnezeu să răspundă la rugăciunea oricui, de oriunde, din orice neam, limbă, cu sau fără ceva pe cap! Aș vrea să îi demonstreze Dumnezeu acestui idiot și acelor idioți care cred și propagă această teologie spurcată că credința în Dumnezeu duce pe om la mântuire, și nu purtarea sau nepurtarea de batic pe cap!

A, vreți să vorbim despre a fi decent la rugăciune? Sau vreți să avem o postură sau un anumit tip de coafură atunci când ne rugăm? Atunci să ne tundem toți zero. Dacă tot vreți să faceți o teologie, de ce nu faceți una care este biblică. Să luăm teologia nazireatului și să începem de acolo! Citiți Numeri 6:1-21. Mai citiți-l o dată. Și vedeți dacă înțelegeți ceea ce este scris acolo.

Jurământul de Nazireat este descris pentru prima dată în Numeri 6:2: „Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat…” Aici Dumnezeu extinde o invitaţie pentru orice bărbat sau femeie care doreşte să intre într-un jurământ de separare intensă faţă de Dumnezeu. Deşi au fost nazireaţi toată viaţa lor, precum Samuel, Samson şi Ioan Botezătorul, majoritatea oamenilor au făcut acest jurământ pentru o perioadă specifică de timp. Consacrarea specială de Nazireat a fost dată celor care vroiau să fie pe atât de aproape de Dumnezeu precum preoţii leviţi, sau cei doreau să se separeu pentru Dumnezeu pentru a realiza o chemare sau o sarcină specială.

În Vechiul Testament, doar bărbaţii din tribul lui Levi puteau fi preoţi. Întreaga naţiune a lui Israel a fost chemată să fie o împărăţie de preoţi, însă numai leviţilor li s-a dat privilegiul special de a trăi vieţile complet absorbite în vocaţia de păzire cu gelozie a purităţii şi administrării închinării lui Dumnezeu. Totuşi, în cadrul jurământului de Nazireat, Dumnezeu deschidea uşa pentru oricine, bărbat sau femeie, din orice trib, care dorea să fie pe atât de radical în devoţiune şi apropiere de Dumnezeu precum erau preoţii. Singura calificare era aceea de a avea o inimă care dorea acest lucru în mod intens. Consacrarea de Nazireat nu era rezervată pentru un club de elită sau pentru câţiva selectaţi, ci era o invitaţie deschisă pentru oricine care avea o inimă cu o foame disperată. Nimeni nu era exclus sau descalificat. Oricine putea alege în mod voit locul de apropiere preotească de Dumnezeu prin a face şi a trăi jurământul de Nazireat. Prin virtutea descendenţei lor tribale, leviţii erau plasaţi sub obligaţia religioasă să se comporte precum acele persoane speciale logodite cu Dumnezeu în dreptul naţiunii. Nazireaţii, însă, abordau în mod spontan, cu bucurie şi în mod voit separarea preoţească şi condiţia de viaţă datorită unei lucrări interioare a harului Duhului lui Dumnezeu. (Extrase din cartea Nazirite DNA, de Lou Engle, co-fondatorul organizaţiei TheCall, o organizaţie care îşi propune să întoarcă inimile americanilor către Dumnezeu prin rugăciune, post şi diferite evenimente)

Vrei să fi plăcut Domnului? Fi plăcut Lui atunci prin ceea ce este scris în Cuvânt, prin a te pune deoparte pentru El. Este o instrucțiune dată de Dumnezeu și este scrisă și confirmată de El și Dumnezeu s-a folosit de cei care s-au consacrat Lui. Nu am auzit încă - și nu cred că voi auzi vreodată - ca Dumnezeu să se folosească de cineva care răstălmăcește Cuvântul lui Dumnezeu pentru a impune o ideologie sau un anumit stil de vestimentație bisericească către copii, către o congregație, către o cultură creștină.

Și pentru că eu însumi sunt martor al propagării subtile al acestei teologii spurcate în biserică, încă din cadrul anilor prunciei - și partea cea mai nenorocită este că acești ”susținători” nu poartă ei înșiși batic pentru că sunt bărbați, și nici nu au o educație biblică, sau teologică aprofundată, deși avem atâtea școli teologice acreditate și recunoscute, dar nu vrea nimeni să mai meargă să învețe Scriptura în aceste zile decât dacă le produce profit sau o carieră de succes - iată ce cuvânt le aduc ca răspuns al batjocoririi care o aduc ei în biserică prin învățăturile și defăimările lor cu batic sau fără batic:

Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri. (Isus în Matei 18:10, sublinierile din text îmi aparțin)

Astfel de teologii care batjocoresc și care defăimează se introduc încă din pruncie în mintea copiilor noștri. Acolo la școala duminicală se fundamentează pentru ei ce este drept și ce este greșit, depinzând de ceea ce a transmis educatorul, oratorul sau idiotul needucat care le stătea și le povestea prostii și invenții umane. Și Isus a adus această avertizare către toți cei care profită de mințile și de anii de creștere a copiilor pentru că știa că cei care influențează pe un copil în pruncie vor influența destinul lor de mai târziu în viitor.

Oare înțeleptul Solomon a scris aiurea când a spus: ”Învață-l pe copil calea pe care trebuie să meargă, iar când va îmbătrâni nu se va îndepărta de la ea” (Proverbe 22:6)?

Dacă veți citi întregul context al pasajului citat mai sus din Matei 18, veți vedea că Domnul Isus pune accentul pe misiunea Sa: a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. Scopul Său nu a fost ca să creeze o religie, un ritual, o tradiție, ci ca să ne cheme la o relație, să ne răscumpere și să ne facă să fim fii și fiice ale Tatălui Ceresc. 

Păcat că unii răstălmăcesc cuvintele Sale și cuvintele lui Pavel ca să însemne altceva. Închinarea noastră interioară oferită lui Dumnezeu este primită pe altarul lui Dumnezeu indiferent de felul meu de îmbrăcăminte sau de ce port eu pe cap, dacă îmi țin mâinile în buzunar, sau sunt cu ele ridicate, dacă aplaud sau dacă sar sau sunt pe genunchi. Dumnezeu nu se uită la ce izbește ochii omului, El se uită la inimă (1 Samuel 16:7). Dumnezeu nu este ispitit și nu poate fi ispitit de creatura Sa. Atributele Sale arată cine este El de fapt, și noi trăim să reflectăm și să extindem Împărăția lui Dumnezeu aici jos pe pământ. Atributele și Persoana lui Dumnezeu ne arată că noi suntem limitați și El este infinit și închinarea noastră plăcută Lui este cea în duh și în adevăr, nu în tipuri de baticuri și ce tip de încredințări personale avem noi.

Dumnezeu nu acceptă închinarea noastră bazată pe interpretările noastre greșite a dragostei Sale! 

Cei care și-au făcut așa de mult timp să ne nămolească pe noi și pe așa de mulți alți cu teologia stupidă a baticului vor trebui într-o zi să își plece genunchiul și să mărturisească faptul că Isus Hristos este Domnul, prin El este mântuirea, El este singurul mijlocitor între Dumnezeu și om și El este Cel care ascultă rugăciunea, fie că porți sau nu ceva pe cap, fie că impui sau nu cuiva să poarte sau nu ceva pe cap.

Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine. (Psalmul 65:2)

Pentru Numele lui Dumnezeu, nu mai propagați purtarea de batic în biserică la copii, la adulți la cine vreți voi! Predicați Evanghelia, predicați mântuirea, predicați eliberarea și vindecarea prin jertfa lui Isus Hristos! La asta am fost chemați noi. De asta o să dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu. Baticul vostru să ardă în foc împreună cu teologiile spurcate care le-ați introdus subtil în biserica lui Hristos! Pentru că lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. (1 Corintieni 3:13)[no-sidebar]