Relațiile sunt esențiale pentru sănătatea pe termen lung

Din 1938, Studiul Harvard Privind Dezvoltarea Adulților a urmărit două grupuri de bărbați. Unul este un grup de 456 de băieți proveniți din cele mai dificile familii și din cele mai dure cartiere din Boston. Celălalt a fost format din 268 de studenți de la Harvard College, aleși de un profesor de igienă special pentru potențialul lor de a deveni adulți sănătoși și bine adaptați. Obiectivul studiului longitudinal a fost acela de a discerne factorii care prezic cel mai bine o viață lungă și sănătoasă.

Cercetătorii care i-au urmărit pe acești tineri au menținut o rată de participare uimitoare de 84% pe parcursul a opt decenii. Ei au vizitat casele, au vorbit cu părinții și frații, au urmărit examenele medicale și au urmărit căsătoriile și carierele. Studiul, care în prezent urmărește o a doua generație de participanți, a produs o multitudine de date semnificative. Cu toate acestea, într-un articol recent publicat în The Wall Street Journal, directorul Dr. Robert Waldinger și directorul asociat Dr. Marc Schulz au subliniat cel mai important factor care contribuie la sănătatea fizică, sănătatea mintală și longevitatea.

[Dacă] ar trebui să luăm toți cei 85 de ani de studiu Harvard și să îi reducem la un singur principiu de viață, o investiție în viață care este susținută de constatări similare într-o varietate de alte studii, acesta ar fi acesta: Relațiile bune ne mențin mai sănătoși și mai fericiți. Punct. Dacă vreți să luați o singură decizie pentru a vă asigura propria sănătate și fericire, aceasta ar trebui să fie aceea de a cultiva relații călduroase de toate tipurile.

De fapt, importanța relațiilor pentru sănătatea pe termen lung a crescut pe măsură ce participanții au îmbătrânit. În special pentru persoanele în vârstă, au continuat Waldinger și Schulz, "singurătatea este de două ori mai nesănătoasă decât obezitatea, iar singurătatea cronică crește cu 26 la sută șansele de deces ale unei persoane în orice an". (Închiderile pandemice au produs mai mult decât câteva anecdote care susțin aceste constatări. De exemplu, în toamna anului 2020, rezidenții căminelor de bătrâni din Greeley, Colorado, au organizat proteste împotriva politicilor de izolare, - lockdown - unii dintre ei având pancarte pe care scria: "Mai degrabă mor de COVID decât de singurătate!").

Viața modernă pune la încercare cele mai importante relații ale noastre în moduri esențiale, în special relațiile de familie. Potrivit Pew Research, aproape 4 din 10 adulți cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani nu sunt nici căsătoriți, nici nu trăiesc cu un partener, iar vârsta medie de căsătorie continuă să crească. De asemenea, SUA este liderul mondial în ceea ce privește gospodăriile monoparentale, aproape 1 din 4 copii americani trăind cu un singur părinte și nici un alt adult.

Având în vedere aceste date, la care se adaugă media de șapte ore pe zi pe care americanii le petrec uitându-se la ecrane, este oare de mirare că aproximativ 58% dintre adulți, inclusiv 79% dintre cei cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, declară că se simt singuri?

De fapt, aceste tendințe modelează așteptările. Potrivit unui studiu Pew din acest an, 98% dintre părinți au declarat că este extrem sau oarecum important ca ai lor copii să ajungă la independență financiară și să aibă un loc de muncă care să le placă, dar numai 21% au declarat că este extrem sau foarte important ca ai lor copii să fie căsătoriți. Și doar 20 la sută au spus că este extrem sau foarte important ca ai lor copii să aibă copii.

Având în vedere munții de dovezi care indică valoarea pe termen lung a căsătoriei atât pentru indivizi, cât și pentru societate, aceasta este mai mult decât o evoluție nefericită. Este o negare a realității. Deoarece oamenii sunt făcuți după chipul Dumnezeului care este Treime, relațiile fac parte din proiectul nostru creat, la fel ca și mâncatul, somnul, munca și respiratul.

În magistralul său eseu "The Weight of Glory" (Greutatea slavei), C.S. Lewis a susținut că acest aspect relațional al umanității noastre are implicații eterne:

Este posibil ca fiecare să se gândească prea mult la propria sa potențială slavă din viitor; cu greu este posibil să se gândească prea des sau prea profund la cea a aproapelui său. Încărcătura, sau greutatea, sau povara slavei aproapelui meu ar trebui să fie pusă zilnic pe spatele meu, o încărcătură atât de grea încât numai smerenia o poate duce, iar spatele celor mândri va fi frânt. Este un lucru grav să trăiești într-o societate de zei și zeițe posibile, să îți amintești că cea mai plictisitoare și mai neinteresantă persoană cu care vorbești poate fi într-o zi o creatură pe care, dacă ai vedea-o acum, ai fi puternic tentat să o adori, sau o oroare și o corupție cum nu întâlnești acum, dacă ar fi să o întâlnești, doar într-un coșmar. Pe tot parcursul zilei ne ajutăm, într-o anumită măsură, unii pe alții să ajungem la una sau alta dintre aceste destinații. Tocmai în lumina acestor posibilități copleșitoare, tocmai cu admirația și circumspecția care le sunt proprii, ar trebui să ne conducem toate relațiile noastre unii cu alții, toate prieteniile, toate iubirile, toate jocurile, toate politicile. Nu există oameni obișnuiți. Nu ați vorbit niciodată cu un simplu muritor. Națiunile, culturile, artele, civilizația - acestea sunt muritoare, iar viața lor este pentru a noastră ca viața unui țânțar. Dar nemuritorii sunt cei cu care glumim, cu care lucrăm, cu care ne căsătorim, pe care îi certăm și pe care îi exploatăm - orori nemuritoare sau splendori veșnice.

După cum se pare, a rămâne căsătoriți, a crește copii, a investi în biserică și a menține prietenii pe viață ar putea fi cel mai important lucru pe care îl facem pentru noi înșine și pentru ceilalți, pentru astăzi și pentru veșnicie.

Notă: Postarea de astăzi face parte din rubrica BreakPoint care a fost scris în colaborare cu John Stonestreet și Kasey Leander, apărut pe 30 ianuarie 2023 în site-ul ChristianHeadlines.com, de unde a fost preluat și adaptat. Pentru mai multe resurse pentru a trăi ca un creștin în acest moment cultural, accesați colsoncenter.org. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să menționați că a fost preluat din Blogul Lumea cre(s)tină în care trăim și să păstrați toate link-urile din el. Mulțumesc.