Adevăruri surprinzătoare despre ceea ce spune Scriptura despre înjurături, blesteme și limbaj grosolan

Cu toate acestea, Biblia se preocupă de ceea ce spunem, indiferent de cât de culturală ar fi această conversație.

Nu fuma, nu înjura, nu bea alcool, să nu mesteci gumă în clasă, să nu umbli cu femei ușuratice. Acestea erau regulile vechi de la școala duminicală atunci când eram copil. Adevărul este că noi nu ar trebui să facem aceste lucruri dacă am fi creștini. Înjuratul intră pe listă, dar ce spune Biblia despre înjurături?

În copilărie, nu aveam voie să spun anumite cuvinte. Mi se dădeau foarte puține motive de ce, chiar și atunci când mi se dădea un rar verset din Biblie. Nu voi enumera cuvintele aici, dar am avut o perioadă, ca tânăr adolescent, când am început să testez aceste limite, spunând anumite fraze. Tatăl meu a sfârșit prin a argumenta cum că folosirea înjurăturilor mă făcea să par prost și needucat, iar discuția a funcționat cu mine.

În studiul meu biblic și în călătoriile mele m-am luptat singur cu ideea de blasfemie (auzi cam peste tot în jur limbaj profan, înjurături, cuvinte spurcate, etc.). Diferite culturi au versiunile lor de blasfemie, chiar și în țările vorbitoare de limba engleză. Ceea ce este jignitor într-o țară nu este la fel în alta. Folosim termeni diferiți pentru a descrie blasfemia: înjurături, blesteme, înjurături, limbaj ofensator, limbaj crud.

Cu toate acestea, oricât de culturală ar fi această discuție, Biblia este preocupată de ceea ce spunem.

Ce spune Biblia despre limbajul vulgar?
Pentru limbajul crud, am putea plasa termeni de natură sexuală grafică sau să vorbim despre deșeuri corporale, cel puțin pentru culturile occidentale. Deși s-ar putea să nu abordeze în mod explicit limbajul crud ca un concept modern, mai multe principii biblice pot fi aplicate pentru a înțelege modul în care creștinii ar trebui să își abordeze discursul.

Efeseni 4:29 ne instruiește: "Să nu vă iasă din gură niciun cuvânt stricat, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce-l aud" (NTR). Contextul de aici ne învață importanța de a rosti cuvinte benefice și constructive, mai degrabă decât cuvinte grosolane sau vulgare. Suntem chemați să ne folosim de vorbirea lor pentru a-i încuraja și edifica pe alții, reflectând dragostea și harul lui Hristos în interacțiunile lor.

În mod similar, Coloseni 3:8 ne îndeamnă: "lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de furie, de răutate, de blasfemie, de vorbirea murdară care v-ar putea ieși din gură" (NTR). Trebuie să ne ferim de folosirea unui limbaj lipsit de respect, disprețuitor sau jignitor. În schimb, credincioșii sunt chemați să cultive inimi pline de dragoste, bunătate și umilință, permițând ca vorbirea noastră să reflecte caracterul lui Hristos.

Iacov 3:10 evidențiază inconsecvența folosirii laudei și a înjurăturilor în vorbirea noastră: "Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie așa!" (NTR). Această scrisoare a lui Iacov ne amintește cum cuvintele au puterea de a zidi sau de a dărâma. Pentru ucenicul lui Hristos, întreaga noastră viață îi aparține, inclusiv lucrurile pe care le spunem. Ceea ce iese de pe buze ar trebui să-L laude pe Dumnezeu.

Isus însuși a subliniat importanța purității în vorbire. În Matei 15:11, el declară: "Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!" (NTR) Ceea ce spunem dezvăluie starea inimii.

Reflectă cuvintele noastre o mentalitate despre lucruri crude și sexuale? Sau o minte și o inimă orientate spre Hristos?

Ce spune Biblia despre a blestema (pe cineva)?
Un element al blasfemiei se axează pe înjurătura unei persoane sau a unui lucru. A da un nume unei persoane, a insulta pe cineva sau termenii care doresc răul cuiva sau unui lucru intră în această categorie. După cum subliniază Iacov, nu trebuie să blestemăm, ci să lăudăm. Ideea de blestem provine din rebeliune sau din cădere, nu dintr-o viață care caută să salveze și să salveze.

În timp ce blestemele pot lua diferite forme și contexte de-a lungul Scripturii, apar câteva principii cheie cu privire la natura și impactul lor. Proverbe 18:21 spune: "Moartea și viața sunt în puterea limbii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele" (NTR). Cuvintele pe care le rostim au puterea de a aduce viața sau moartea. Blestemele rostite cu mânie, răutate sau rea intenție pot avea o greutate semnificativă și pot avea un impact asupra celui care le rostește și asupra țintei vizate.

Galateni 6:7 ne avertizează: "Nu vă înșelați! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Căci ceea ce seamănă omul, aceea va și secera" (NTR). A blestema o altă persoană înseamnă a ne blestema pe noi înșine. Isus ne cheamă să ne iubim unii pe alții așa cum ne iubim pe noi înșine, așa că blestemarea cuiva, fie că o merită sau nu, ne face rău și nouă înșine. Mai mult, blestemul are și alte consecințe, cum ar fi discordia, diviziunea și conflictul.

Hristos a rupt blestemul asupra întregii creații, inclusiv asupra umanității, prin sângele și sacrificiul Său de pe cruce. În El, și numai în El, toate blestemele sunt neputincioase pentru cei supuși lui Hristos. Proverbele 26:2 afirmă: "Așa cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, tot astfel nu nimerește nici blestemul neîntemeiat" (NTR). Blestemele rostite fără motiv sau justificare nu vor avea un impact de durată. Cu toate acestea, atunci când blestemele sunt rostite cu intenție sau merit, pocăința și rugăciunea sunt esențiale pentru a le frânge puterea. Iacov 5:16 îi încurajează pe credincioși: "mărturisiți-vă păcatele unii altora și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Rugăciunea fierbinte a celui drept este foarte puternică în lucrarea ei" (NTR). Prin pocăință și rugăciune, credincioșii pot căuta iertarea și protecția lui Dumnezeu împotriva efectelor blestemelor.

În loc să blestemăm, ar trebui să binecuvântăm. Am meritat blestemul păcatului în răzvrătirea noastră și am primit îndurare. Noi trebuie să oferim în schimb milă și har. În Matei 5:44, Isus îi instruiește pe urmașii Săi: "Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei care vă prigonesc". Această învățătură ne provoacă să răspundem la blesteme cu dragoste și rugăciune, mai degrabă decât cu represalii sau răzbunare. Demonstrăm puterea transformatoare a iubirii și a milei lui Dumnezeu prin extinderea harului și a iertării față de cei care ne blestemă.

Ce spune Biblia despre înjurături?
Ultima versiune a limbajului profan pe care o putem discuta este atunci când le numim înjurături. Limbajul profan include înjurătura asupra unei persoane sau a unui lucru ca și cum aceasta ne va ajuta să realizăm ceva. Biblia ia juratul (legămintele, jurămintele) extrem de în serios, subliniind importanța integrității, a onestității și a fidelității în îndeplinirea angajamentelor.

Dumnezeu își ține promisiunile, iar atunci când depunem un jurământ, suntem obligați să îl îndeplinim, ceea ce poate fi dificil. Psalmul 15:4 descrie caracteristicile celor care locuiesc în prezența lui Dumnezeu, afirmând: "Cel ticălos este disprețuit în ochii lui, însă îi onorează pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și schimbă jurământul, chiar dacă l-a făcut spre paguba lui" (NTR). Ar trebui să ne ținem promisiunile și să onorăm angajamentele, chiar și atunci când acest lucru necesită sacrificii sau disconfort.

Isus ne spune să nu facem deloc un jurământ. "Din nou, ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale». Dar Eu vă spun să nu jurați deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, pentru că este scăunașul pentru picioarele Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nu poți face nici măcar un fir de păr alb sau negru. Vorbirea voastră să fie «Da! Da!» și «Nu! Nu!». Ce trece peste aceste cuvinte este de la cel rău" (Matei 5:33-37, NTR). Chiar și atunci când ne dorim lucruri bune, nu ar trebui să facem un jurământ pentru a-l face pur și simplu, ci doar să lăsăm ca angajamentul nostru să fie evident și consecvent în ceea ce spunem sau facem. Acordul nostru ar trebui să fie suficient. Iacov 5:12 ne avertizează: "Mai presus de toate, frații mei, să nu jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici printr-un alt fel de jurământ, ci „Da” al vostru să fie „Da”, iar „Nu” să fie „Nu”, ca să nu cădeți sub judecată" (NTR).

Acest verset este un ecou al învățăturii lui Isus din Matei 5, subliniind simplitatea și integritatea vorbirii adevărate. Jurământul prin invocarea numelui lui Dumnezeu sau a altor entități sacre trebuie evitat, deoarece poate duce la ireverență și dezonoare față de Dumnezeu.

În aceste pasaje, mesajul este clar: "Da-ul tău să fie da și nu-ul tău să fie nu". Acest lucru înseamnă că ar trebui să vorbim cu sinceritate și în adevăr, fără a avea nevoie de jurăminte sau promisiuni suplimentare. Cuvintele noastre ar trebui să aibă greutate și să fie demne de încredere, reflectând integritatea caracterului nostru de urmași ai lui Hristos.

Care este cea mai importantă lecție din Biblie cu privire la ceea ce spunem?
În fiecare dintre aceste cazuri, adevărata problemă nu sunt cuvintele pe care le spunem, ci inima din spatele lor. Lui Dumnezeu Îi pasă de motivele noastre mai mult decât de ideea legalistă de a nu spune anumite cuvinte jignitoare. Isus abordează acest aspect în Predica de pe Munte:

"Ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi!» Oricine ucide va fi supus judecății. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său fără motiv va fi supus judecății și oricine îi va zice fratelui său: «Prostule» va fi supus Sinedriului; iar cel ce-i va zice: «Nebunule» va fi supus focului Gheenei" (Matei 5:21-22, NTR).

În această secțiune a Predicii de pe Munte, Isus sfidează atitudinea religioasă și legalistă a vremii. El se concentrează asupra celor zece porunci, câteva dintre cele rele, crima și adulterul. Nimeni din zilele sale nu ar fi scuzat pe careva pentru comiterea acestor două. Dar Isus dezvăluie de unde provin aceste păcate. Adulterul începe cu pofta. Oamenii ar putea condamna adulterul, dar scuză pofta inimii. Dumnezeu nu o face. Crima începe cu ura. Oamenii pot condamna crima, dar trec cu vederea ura. Dumnezeu nu o face. În acest context, Isus se ocupă apoi de o înjurătură.

Cuvântul raca nu înseamnă nimic pentru noi astăzi. Cu două mii de ani în urmă, acesta era o înjurătură extrem de ofensatoare în cultura lui Isus. Termenul raca însemna "nebunule". Dacă rosteai cuvântul raca pe vremea lui Isus, aveai probleme cu autoritățile religioase.

Dar lui Isus îi pasă mai mult de inimă și de motivele noastre. O persoană poate spune în continuare: "Prostule!" și poate înjura o altă ființă umană făcută după chipul lui Dumnezeu. Folosirea cuvintelor "Prostule!" evita consecințele din partea liderilor religioși, dar nu și din partea lui Dumnezeu. Pentru a ataca și a urî o altă persoană, chiar și cu cuvinte "sigure", suntem în pericol de iad.

Dumnezeu dorește ca noi să fim ca El, sfinți în gândurile și acțiunile noastre, cu integritate între cele două, pentru că știe că neprihănirea noastră care se joacă de-a dreptatea nu este sustenabilă și duce doar la ipocrizie și, în cele din urmă, la iad. Dumnezeu este iubire și acționează din inima Sa plină de iubire. Atunci când motivul nostru este dragostea, acțiunile noastre vor urma în mod natural și ele.

În ceea ce privește profanarea, cuvintele contează, dar inima contează mai mult. Limbajul grosolan dezvăluie o inimă ocupată de acte grosolane de sex sau de funcții corporale în loc să binecuvânteze și să îi zidească pe alții în Hristos. Înjurăturile doresc răul asupra altora în loc să-i iubească. Înjurăturile la adresa altor persoane sau lucruri, chiar și a lui Dumnezeu și a Cerului, subminează integritatea oamenilor care cred în simplitatea cuvântului nostru.

Deși ar trebui să fim sensibili în privința rostirii anumitor cuvinte, aceasta nu ar trebui să fie obiectivul nostru principal. Corectarea inimii ne corectează și vorbirea. Să căutăm să îi încurajăm pe alții prin vorbirea noastră. Să-i iubim pe alții așa cum ne-am iubi pe noi înșine, cu har și milă, așa cum ne iubește Hristos. Și să nu acceptăm nimic repede sau fără să ne gândim bine, asigurându-ne că ceilalți se pot baza pe cuvântul nostru așa cum noi ne bazăm pe promisiunile lui Dumnezeu.

Dacă acest lucru pare imposibil, așa este. Nu putem face acest lucru prin forțele noastre. De aceea, Dumnezeu ne dă Duhul lui Isus în noi pentru a ne împărtăși gândurile, dorințele și puterea Sa. Trebuie să ne odihnim în puterea Lui și să ne bazăm pe capacitatea Lui de a ne conduce în tot adevărul.

Acest articol a fost scris de Britt Mooney în Christianity.com (de unde a fost preluat și adaptat) pe 14 martie 2024. El trăiește și spune povești minunate. În calitate de autor de ficțiune și non-ficțiune, este pasionat să învețe misiunile și organizațiile non-profit puterea povestirii pentru a inspira și răspândi adevărul. Mooney are un podcast numit Kingdom Over Coffee (Împărăția deasupra cafelei) și este autorul publicat al cărții We We Were Reborn for This: The Jesus Model for Living Heaven on Earth (Noi am renăscut pentru asta: Modelul lui Isus pentru a trăi Raiul pe Pământ), precum și Say Yes: How God-Sized Dreams Take Flight (Spuneți da: Cum își iau zborul visele de mărimea lui Dumnezeu).